Comments

  1. Citind randurile tale ce creioneaza frumos portretul casei, mi-am adus aminte cum de nenumarate ori chiar rad la tavan, pentru ca asa simt, cum atunci cand ajung acasa cineva are grija sa dea din codita, sa sara pe mine, si sa imi spuna „Bine ai venit, mi-ai lipsit”, printr-un singur „HAM!”, cum, in week-end si de sarbatori, miroase a fel si fel de prajituri simple, insa atat de complicate prin toate amintirile ce le raspandesc o data cu mirosul…foarte frumos articolul, mi-ai invaluit amintirile copilariei intr-o aura luminoasa, iar acum le pot revedea mai clar! 🙂

    1. 🙂 cuvinte gingaşe? da, cred că ai dreptate… nu mă pornisem să scriu în vreun anume fel, aşa au ieşit. poate că ţine şi de cine ajunge să le citească şi să le simtă în baza propriilor experiențe.
      eu obișnuiam să îi spun fetiței mele că „acasă e acolo unde eşti împreună cu noi“. apoi, în vacanță fiind plecată la bunici, m-am apucat să îi spun că pentru moment acolo este casă. am luat-o înapoi o lună mai târziu… spunându-i că revine acasă… şi aşa mi-am dat seama că am zăpăcit copilul şi am vrut să mă gândesc serios şi coerent ce înseamnă acasă. doar că acasă nu este o serie de definiții, este după cum simţi.

  2. Foarte frumoase cuvinte. Nu degeaba se spune ca nicaieri nu-i mai bine ca acasa. Noi am plecat de acasa ca sa ne facem un rost in viata, iar acum acasa reprezinta locul unde ne intoarcem de la servici si suntem intampinati cu aplauze de micuta noastra.

    1. Acasa trebuie sa fie, inainte de toate, locul catre care vrei sa te intorci cu inima deschisa, cu drag, fara teama, fara dor de duca inapoi in lume.
      Suntem niste fericiti cei ce avem zambete calde si brate care sa ne intampine, nu toti au parte de acestea.
      Weekend placut, Adela!

  3. Pentru mine, textul acesta este mai potrivit decât cel „lustruit puțin”. Nu știu să-ți spun pentru ce anume mă reprezintă mai bine. Poate pentru modul mai direct de exprimare? Spontaneitatea cel puțin aparentă, dacă nu chiar reală?

  4. Acasă poate fi chiar acest text al tău, fără intenția de a te măguli. Nu știu dacă ai citit articolul meu Bucurii de primăvară de anul acesta în care mă întrebam: „Ce s-ar face blogosfera fără Iustina?” Și chiar vorbesc serios! 🙂

    1. Oh, am fost atât de prinsă, încât am văzut doar titlul, dar nu am intrat să citesc articolul. Am rămas mult în urmă la citit oameni dragi…
      Dacă dai căutare (din căsuța dedicată din dreapta) după titlul acestui articol, mai găsești încă unul 🙂

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.