Mi-e foame de poftă de viață,
De forme, de culoare, de nou,
De voci și cuvinte, de apă sărată,
De valuri sparte de mal.
Mi-e gândul prins printre umbre,
Dar nu mă poate ține în urmă.
Cu tălpile goale alerg mai ușor
Departe de neguri, aproape de sori.
Mă lepăd de abur, de ceață, de vânt,
De tot ce-nconjoară, apoi ia și duce departe.
Mi-e teamă de umbra ta ce dispare,
De imaginea mea încă întreagă, din oglindă.
Mi-ar fi dor de ce știu, dar e atât de puțin.
Mi-e visul spre ce va veni, spre ce chem,
Spre împliniri și frânturi de cuvinte,
Spre mine pierzând timpul pe-un rond curcubeu.
E viața un dans, un cântec,
Ori poate e un fluture trandafiriu,
E-o simplă bucurie ascundă în palme
Ivită-n lumină când brațele devin îmbrățișare.
