La revedere, 2016! Trecerea dintre ani a căpătat de-a lungul timpului o semnificație aparte. Trenul anilor trece, iar bariera se ridică. Ca la trecerea de cale ferată. Lași în urmă ce a fost, iei cu tine ce a fost bun și ți-a plăcut și apoi mergi mai departe, către un nou tărâm unde te întâmpină cu turtă dulce scrisă cu tot felul de dorințe care se vor îndeplini în anul more »
Categorie: jurnal
Cum am pus pe fugă norii
Nu mă vedeam notând ceva prea curând în categoria „Jurnal”. Dar… iată-mă aici. Fac o notă pentru mine… dar nu numai. Poate și ție, trecătorule, îți poate fi de folos. Era dimineață, nu foarte devreme. Începusem lucrul de vreo oră. Nimic deosebit, în plus sau în minus față de ieri, probabil nici față de mâine. Când deodată m-a lovit o stare de nu am chef azi deloc și de nimic more »
Cugetare. Fără instrucțiuni.
Când întâmplările îți sunt metafore… dar nu le știi traduce. Ești în fața unui fapt: viața nu vine cu un manual de instrucțiuni de folosire. Uneori apare câte un panou publicitar, câte un semn de circulație, sau chiar mai explicit de atât ești tras de mânecă. Alteori, mesajul e atât de encriptat într-o metaforă bizară, de nu știi ce ai putea să înțelegi. Atâtea sensuri posibile, câte Pleiadele. Te oprești și admiți că vei înțelege more »
savoarea serii
Ascult liniștea. Îmi place. Mereu mi-a plăcut. S-a lăsat un vânt răcoros și foşneşte printre frunze. Se aud deja greierii și, dacă nu mă înșel, câteva broaște. Ascult liniștea. Îmi place. Iar liniștea asta îmi pare darnică. E o liniște tipică de vară, vorbăreață și întunecată, complet diferită de liniștea albă a iernii. Ascult liniștea și o savurez. Mâine e luni. Iată un motiv numai bun pentru a mai trage more »
#100happydays
Când intri pe #100happydays, adică pe www-ul cu nume de o sută de zile fericite, te întâmpină o întrebare. Care? Intrați și veți vedea. Dar e evident care, nu? 😉 Am încercat acest exercițiu. Nu a durat 100 de zile. A durat cât o sută de zile și ceva umplutură între ele. Când am aflat de treaba asta, tocmai aflasem niște vești proaste. Apoi, ca un făcut, a început o cursă more »
o sclipire de moment
Astăzi am avut o dimineață mai puțin obișnuită. M-am trezit… odihnită. Da 🙂 tocmai am spus un lucru banal, dar acesta este (a fost) ceva rar pentru mine. Nu sufăr de insomnii. Sufăr de altceva, mai grav: de dorința de a umple tot timpul, de a nu risipi nimic, de a lăsa somnul pentru mai târziu, mult mai târziu… Din când în când mă trezesc la realitate, apoi uit că am more »
Gând. Adevărul doare.
Îmi plăceau pe vremuri formulele de încheiere pentru scrisorile comerciale. Așa ar merge și acum: Cu sinceritate, Cutărescu
repede…
S-a învârtit Pământul de patru ori câte patru ani la un loc… Timpul s-a scurs, eu am crescut… încă învăț, încă mă minunez… Nu mai vin de mult timp la tine în zilele de iarnă. Nu mai ascult cu tine Europa Liberă fără știrea părinților… care pregătesc pe ascuns, acasă, bradul „lăsat” de Moș… Nu mă mai sui în 133 ca să ajung la tine, nu mai vin nici pe more »
așa a început totul…
Totul a început cu o carte poștală. Poate e impropriu spus că a început, pentru că asta presupune că a existat si ceva după. Realitatea însă este un pic diferită. A urmat o pauză mare. Tot ceea ce a început cu fotografia unei picturi a lui Rene Magritte a stat undeva în fundal, făcându-și uneori apariția cu bucurie, alteori fiind doar umbra unei fantome stinghere ascunse după un tablou imaginar more »
nu lăsa pe mâine
Nu lăsa pe mâine ce poți face azi. Pentru că poimâine nu vei putea repara ceea ce nu ai schimbat acum. Uneori…. amânăm momentul în care să luăm o decizie, de parcă ar putea veni o zână care să facă lucrurile mai bune, mai frumoase, mai ușor de acceptat. Încercăm să furăm de la viață o bucată de timp în plus, de acomodare. Sau până la apariția unei minuni în more »
piese de puzzle
piese de puzzle în mișcare schimbându-și forma rând de rând șotron de zale colorate mă uit la viață, ea la mine, ne salutăm că suntem, că putem. și tocmai de-aia avem o datorie. viața ca puzzle – asta simt după parcugerea atâtor informații, după ce am plâns pentru ei, dar am răsuflat ușurată, după ce am încheiat un doliu național dar continui cu altul personal. viața ca puzzle – unii more »
altceva. în echilibru între ce a fost și ce este.
Am început să mă uit la filme pentru oameni normali. Sau la filme normale, pentru oameni. Adică altceva decât SF. Nu de mult și nu în cantități mari, dar cum eu eram genul SF-only, e o schimbare mare. Sincer vorbind, am început acest articol pe la sfârșitul verii, când tocmai văzusem Toto și surorirle lui, apoi Stalingrad. A urmat Adio dar mai stau putin, iar în seara asta am văzut, more »
1977. Jurnal nedorit.
Tocmai ce am terminat de mâncat două felii de pâine feliată prăjită, trase zdravăn prin icre și vinete, că mă gândesc să îmi verific pașii. Dau pe bluetooth – ON, dau actualizare și văd cifra mică, mică. Ce-i drept, un pic mai mare decât mă așteptam, anume fix 1977. Pfiu, până la cei 5500 setați ca target, așa, de Doamne-ajută, că vreo zece mii ar fi buni, mai e mult. more »
Trandafirii Moldovei
M-au fascinat trandafirii Moldovei. Iar pozele au prins, pe cât au putut, o parte din povestea lor de-o vară.
Şezând la umbră
Veneau în fiecare dimineață, nu tocmai devreme. După un timp se așezau pe iarbă, la umbra copacului. Făcea parte din rutina lor zilnică, iar asta le dădea liniștea pe care o căutaseră. Ajungeau în jurul orei nouă și jumătate, în urma celor douăzeci de vaci. Le mânau să treacă prin poarta deschisă, dinspre șosea spre pășune. În general erau două. Uneori, trei. Învăşmântate în negru, cu capetele acoperite, aveau vocile more »
filă de jurnal – ziua cu soare
Ce zi frumoasa este astăzi! Mi-am zis privind cum lumina soarelui invadează spațiul. Nu aveam o problemă cu stratul de nori de până acum, dar totuși resimt bucuria dispariției acestuia. E ca și cum… lucrurile s-ar așeza acum pe făgașul normal. Ziua aceasta poartă numele relaxare. Să-i adaug și un sunet, mă gândesc. Si daca tot e ziua internationala a poeziei, atunci sa fie si niste vorbe rostogolite…