Categorie: jurnal

pentru început de lună… doar câteva gânduri.   libertatea e a celor ce stăpânesc cerul. dar oare… păsările şi luna tânjesc după libertatea noastră? locurile vechi poartă amintiri. ele au nevoie de îngrijiri, nu de schimbare. oare cum plâng clădirile uitate? viteză, viteză, viteză… salvăm timpul pe care l-am pierdut sau pe care o să-l pierdem. a îngheţat totul. adânc, până în suflet. dar e frumos. alb, îngheţat şi frumos. şi more »

cuvântul săptămânii: zăpadă. multă zăpadă şi foarte frig. cum n-a mai fost din ’61, cică. sportul naţional, împroşcatul cu rahat. nici măcar cu ăsta nu ştim să aruncăm cum trebuie. mândria naţională, expertul din născare. care le ştie pe toate, dar odată la patru ani nu e capabil să voteze cu cap. aberaţia la care suntem martori (printre multe altele), reducerea pedepselor. o lege pe care poate că o merităm. more »

aşa cum era de aşteptat, a venit în sfârşit iarna. cu zăpadă, cu frig, cu viscol. era şi timpul. totul a intrat în normal. aproape că a trecut prima luna a anului. dar a fost şi o săptămâna de rămas locului şi oftat. nu-i de parte adevărul care anunţă că winter is coming. Ce s-a întâmplat? Am făcut în sfărşit ceva bun de tot pentru cei dragi. Şi cum cel mai bun more »

Urmând un algoritm pe care nu îl pot înţelege din prima, wordpress s-a gândit să mă mângâie uşor pe cap şi să îmi transmită felicitări. La cel de al 1337-lea like. O fi noul tip de număr rotund. Că doar îl aşează într-un rotund… Dar eu ştiu că nu ar fi fost posibil să primesc această notificare fără voi, cei care aţi trecut din când în când pe aici, celor more »

săptămâna cu 13. cu tuse, tuse, tuse, gât în pioneze. cu soare în weekend. o săptămână cu multe idei, aşa cum îmi place mie. mai bine multe idei, din care poţi pune în practică doar o parte, decât fără. Ce s-a întâmplat? Am preluat responsabilitatea cafelei la birou. A cumpărării ei, mai exact. Suntem vreo câţiva care cotizăm din când în când, pentru că preferăm cafeaua la filtru celei la dozator. Dar more »

a mai trecut o săptămână. parcă nu așa de repede. cu rutină instalată. cu ceață. cu soare. fără filme, fără teatru, cu puţine pagini parcurse. o seară liniştită. repaus înainte de săptămâna în care ne aruncăm în zori. Ce s-a întâmplat? Am constatat că sunt din ce în ce mai alergică la muzica de umplutură. Dar mă educ. Nu suntem (doar) ceea ce ascultăm. Şi uneori poate chiar e nevoie de more »

2% din an a trecut. Repede. Frumos. O seară liniștită de duminică. Cacao cu lapte, biscuiți și un film. Nici prea-prea, nici foarte-foarte: Transformers (I). Numai bun pentru a nu-mi bate capul prea tare, și fără de lacrimi. Că deh… eu nu plâng doar la drame şi filme siropoase, ci și la SF-uri… Iar până am finalizat micul jurnal din săptămâna întâi, a început și să terminat și Æon Flux. more »

Mai ţineţi minte nămeţii de zăpadă din copilărie? Şi ninsorile abundente, numai bune ca să alunece bine sania lui Moş Crăciun? Stăteam seara târziu cu capul sprijinit în geamul ferestrei şi priveam cum cad fulgii de nea şi nu se mai opresc. Sub lumina unui felinar puternic, păreau magici… sau poate era copilăria care îi făcea mai mari, mai pufoşi, mai mulţi? Unde-i săniuşul, care era posibil chiar şi în more »

Acum ştiu cine ai fost… Ştiu cine ai fost în viața mea. Ai fost atingerea Divinității.   Ei bine, mi-au trebuit treisprezece ani… ca să ştiu cu certitudine. Am priceput în sfârșit că tot ceea ce cred despre lume, tot ceea ce împart în bine şi rău, tot ceea ce pun în balanţă, totul are legătură cu ceea ce m-ai învăţat. N-au fost lecţii în care să repet ceva ce more »