Prea e celebra vorbă a lui Băse’, cum că iarna nu-i ca vara, ca să nu vin și eu cu una: dimineața nu-i ca seara. Nu vă vine a mă contrazice, nu? Dacă mă gândesc la oglindă-oglinjoara fixată de perete, aș zice că am dreptate. Dimineața, o față lungă, gri, vag vizibilă printre gene stă proptită în oglindă. Dar seara… oh, seara! (seara târziu, să ne înțelegem) O privire angelică, more »
An: 2014
n-am greşit, nu mă scuzaţi!
cât de mult ai voie să… greşesti? cât e intenţie, cât neglijenţă? şi, până la urmă, cine decide ce-i greşit, ce nu?
noi nu. noi nu vorbim, noi comunicăm.
Nu ne vorbim. Arareori schimbăm vreun mesaj sau vreo vorbă. Nu ne vorbim, dar ne dăm like şi share. Nu zic, avem la ce. Dar nu ne-am văzut de ani de zile, ne aprobăm reciproc pe facebook, dar nu ne dăm niuciun telefon, măcar să ne întrebăm: „Hei, eşti bine?”. E ridicol. E realitatea. Şi oh, nu! Nu suntem unicat. Ca noi, mii. Jenant. Îmi vine să intru în pământ. more »
săptămâna 1. rezumat și de la capăt
2% din an a trecut. Repede. Frumos. O seară liniștită de duminică. Cacao cu lapte, biscuiți și un film. Nici prea-prea, nici foarte-foarte: Transformers (I). Numai bun pentru a nu-mi bate capul prea tare, și fără de lacrimi. Că deh… eu nu plâng doar la drame şi filme siropoase, ci și la SF-uri… Iar până am finalizat micul jurnal din săptămâna întâi, a început și să terminat și Æon Flux. more »
poveste cu o plimbare
A fost odată ca niciodată (sau poate a fost chiar ieri) o fetiță care ieșea în fiecare seară în parc cu cățelul ei (sau poate nu era un cățel, ci doar un ursuleț de pluș). Îl iubea mult şi îi purta de grijă. Ei doi aveau o poveste şi era povestea lor. Dacă ar fi existat o poveste mai frumoasă de-atât, doar ei ar fi putut să o scrie. Și more »
2014, bine ai venit!
Am intrat cu mult optimism în 2014 şi tare bine e :). Anul trecut a fost… ca o shaorma cu de toate şi a picat destul de greu. Dar spre final am devenit încrezătoare în schimbările care vor urma. Le aştept, chiar dacă unele nu vor fi uşor de dus la început. Despre cum a fost 2013 pentru România, dar şi pe plan mondial, ştiţi şi voi, nu are sens more »
Unde eşti, zăpadă?
Mai ţineţi minte nămeţii de zăpadă din copilărie? Şi ninsorile abundente, numai bune ca să alunece bine sania lui Moş Crăciun? Stăteam seara târziu cu capul sprijinit în geamul ferestrei şi priveam cum cad fulgii de nea şi nu se mai opresc. Sub lumina unui felinar puternic, păreau magici… sau poate era copilăria care îi făcea mai mari, mai pufoşi, mai mulţi? Unde-i săniuşul, care era posibil chiar şi în more »