rânduri de gânduri

diferențe mele, diferențele tale, diferențele noastre

http://www.chemamadoz.com ai vrea să știi: ești diferit? sau ești la fel?

 ceva te îndeamnă să îți dorești să fii altfel, să ieși în evidență, sau cel puțin să nu te confunzi cu mulțimea.

 altceva te îndeamnă să stai în banca ta, să nu, să nu, să nu. să nu faci nimic, să nu te arate nimeni cu degetul. nici de bine, nici de rău. te-au învățat să fii mic, gri și să nu ai vise de mărire. cine? nici nu mai știi. dar ți-a rămas bine întipărit în minte. partea bună e că ai învățat să scapi de ideile astea și să fii pe picioarele tale.

 îți croiești propriul tău drum. când te uiți în oglindă, îl vezi ce pe cel ai fost, pe cel ce ești, pe cel ce va urma să îți poarte pașii mai departe. ești un mix, un ceva în devenire. asta e bine. îți dă putere. îți arată că poți. îți dă speranță. te duce mai departe.

 visezi. iar visele tale sunt unice, sunt doar ale tale și de aceea ții mult la ele. apoi te întâlnești cu prieteni vechi și ai vrea să le spui ceva nou despre tine. să le spui ce ai descoperit, ce ai aflat și spre ce zări alergi. ei sunt la fel de entuziasmați. dar nu de ceea ce le povestești. ei vor să îți ia cuvintele din gură, se grăbesc să le zică ei primii. vorbiți unii peste alții, cu îndărjire. bătălia asta nu prevestește nimic bun însă. cu fiecare vorbă, vă dați seama că ați făcut aceleași lucruri, planuri, drumuri, studii, cariere, familii. sunteți niște copii la indigo. pe alocuri, cu mici diferențe.

te arunci în pat. e târziu. e beznă. nu aprinzi lumina și te gândești la tot ce ai aflat. acum știi că nu ești unic. ești la fel cu zeci, mii, sute de mii, milioane. planurile tale sunt planurile lor. le-ai dat sau ți le-au luat? că nu îți amintești să le fi făcut împreună. dar cum nu? nu asta ați făcut, ani de zile? când vă împingeați în curtea școlii, când schimbați fițuicile pe sub bancă, când mergeați împreună la mare, când v-ați certat la balul bobocilor pentru aceeași fată, când ați primit poezii de dragoste de la același făt-frumos? poate că ați mers pe alte drumuri mai departe, dar totul s-a clădit atunci, demult, împreună. ați crescut visând aceleași banane, bomboane cubaneze și ronțăind același cip-cip. atunci cum să vrei să fii cu totul altfel, cel mai răsărit dintre răsăriți? oi fi tu vreun tarzan sau vreo semilună cum nici soarele n-a văzut?

pe fereastră se întrevăd primele schimbări. se ridică noaptea și începe să se vadă conturul clădirii de peste drum. și un pom, parcă. iar gândurile tale se limpezesc puțin câte puțin și capătă alt contur. ai crescut împreună cu prietenii tăi. ai crescut odată, demult, când erați copii. v-ați înălțat și ați lăsat în urmă anii de școală. ai mai crescut încă o dată ca om, ai evoluat. la fel și ei. ați crescut împreună, deși separat. nu-i așa că-i frumos? să fii mândru nu doar de tine, ci și de ai tăi? și nu te mai vrei diferit, cel puțin nu atât de mult. te vrei comun, dar într-o lume diferită. îți doreai o lume mai bună. iar acum crezi în ea. crezi că lucurile se pot întămpla. iar atunci când crezi cu adevărat, muți munții din loc.

1 thought on “diferențe mele, diferențele tale, diferențele noastre

  1. Ai randuit foarte frumos cuvintele si ideile, schitand un portret al diferentei…si ai mare dreptate: ne dorim ba sa fim diferiti, ba sa fim comuni, ba sa iesim in evidenta, ba sa nu iesim, ba sa avem ce au si prietenii nostri, ba sa nu avem…nici noi nu stim ce vrem. Insa, in timp, ar trebui sa realizam ca fiecare om este unic, fie ca vrea, fie ca nu. Sunt de parere (si imi sustin opinia) ca nu exista 2 oameni la fel pe acet pamant.
    Si da, daca iti doresti cu adevarat ceva, vei realiza – indiferent de obstacole!

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!