Categorie: rânduri de gânduri

Ploaia bătea în geamuri cu o foame nebună. O auzeam cum învelește pereții, cum caută să pătrundă spre noi. Am ascultat-o un timp, de dincolo de ușă, în siguranță. Apoi m-am hotărât să ies. Îmi și imaginam cum o să ies desculță, cum o să plouă rece, cu picături mari, cum ploaia o să cadă peste mine… Tot trupul meu va fi îmbrăcat în șiroaie de apă. Iar eu o more »

Mi-am adus aminte de un exercițiu pe care îmi pace să îl reiau din când în când. Las melodia asta să curgă și recitesc un text mai vechi – „las în urmă omul„. Închid ochii și alerg, alerg, alerg. Eu, tot eu, în mii de forme. Eu, tot eu, în stare după stare. Mă visez tot acolo unde s-a născut acest exercițiu, pe drumul spre Cheia, înaintând spre munți. Acolo more »

Ceea ce e în sufletul unui om, nu poate fi cunoscut de un altul.

Vederea selectivă mi se pare un fenomen fascinant. Nici măcar nu știu dacă așa se numește cu adevărat. Dar știți la ce mă refer. Te trage de mânecă la momentul potrivit. Se joacă și scoate la iveală coincidențele. E în stare să îți prindă mintea într-un spațiu limitat, în glumă. Sunt zile când vezi nu vezi dincolo de ceea ce îți este cunoscut, dincolo de ceea ce recunoști din tine în ceilalți. Sunt more »

Ar fi interesant ca dimineața să se întâmple de câteva ori pe zi. Măcar ca exercițiu de imaginație, merită încercat.

Încotro? Ce te urcă, ce te doboară, ce te învață să prinzi aripi și să îți porți singur zborul? TU știi, căci inima ta te cunoaște cel mai bine. Fără justificări, înainte. Unica, singura cale e cea pe care o recunoști în tine.  [foto]

zâmbete pe trepte este o serie nouă de… să-i zicem „de la lume adunate, înapoi la lume date”. Într-o lume agitată, în care informația este împinsă să curgă dincolo de limitele la care ar putea fi parcursă, într-o lume care uită puțin câte puțin să își rezerve timp pentru nimicuri, într-o lume în care ceea ce contează pentru indivizi tinde să se cuibărească în superficialitate, într-o lume care se schimbă more »

Să te prindă miezul nopții dormind… nu-i oare mai mult decât un îndemn la odihnă? Căci nu oboseala orelor prea puține de somn te răpune, ci toate ușile pe care nu le-ai închis ieri, înainte ca ieri să devină azi. La trecerea dintre zile, ai grijă să-ți fie gândurile curate… golite de griji… lasă loc pentru cele bune ce vor veni. [sursa foto – pinterest]

Zbuciumul, oricât de dens s-ar manifesta, este doar o succesiune de acțiuni. Ceea ce ne afectează, ceea ce trece de percepție și se joacă printre emoții, este intensitatea aparentă a întâmplărilor. [foto: dacă am identificat corect, îi aparține lui Kang Seon Jun]

Sunt supărată, sunt nervoasă, sunt furie, dar în stilul ăla tâmpit, mocnit. Și mă gândesc că modul acesta de a fi al meu, nu e doar al meu. Dar pentru partea mea de liniște (prea mare) mă simt responsabilă. Pentru restul temperaților însă… nu știu ce să zic. Așa că voi transcrie mai departe gândurile pe măsura ce desfășoară, le voi ordona pe măsură ce scriu. Unul dintre primele gânduri more »

Aș fi vrut să fug, să ajung altundeva. Aș fi vrut să alerg, să nu mă fi ajuns nimeni din urmă. Aș fi vrut să stau, să treacă pe lângă mine. Aș fi vrut să tac, decât să îmi mai spun ceva. Aș fi vrut să plâng, decât să mă doară. Aș fi vrut să alunec, decât să cad rostogol. Aș fi vrut să nu fi fost, decât să fiu. more »

Mirosul este, poate, cea mai fină plăcere. E de-ajuns să mă gândesc la căpșuni și sunt sigură de asta.

În zilele în care inspirația se pitește după ușă, răsfoiesc amintiri și constat de fiecare dată că tare mi-e drag de ceea ce am făcut până acum :-). Peste astea am dat cât se poate de simplu, la statistici. Se pare ca s-au împiedicat niște vizitatori de ele: pașii uriașului monștri, demoni și pitici îngeri de nisip Oare ce face o perioadă mai plină sau mai goală de cuvinte, sau poate more »

Mesaj de Paște… oare cum și ce să scriu? Iată întrebarea care are mi-am adresat-o mai devreme, fără de răspuns până în acest moment. Așa că îmi fac ordine în gânduri, iar pe măsură ce o fac, se aștern rândurile aici. Ce vreau să vă transmit? Gânduri bune. Clasica urare de Sărbători Fericite!… clasică, dar spusă din toată inima. Vă doresc să vă bucurați de Paște, de Învierea Domnului, de more »

Noblețea unui om stă în felul în care știe să îi trateze pe toți în mod egal, indiferent de ceea ce îi face să fie altfel.