Categorie: rânduri de gânduri

N-aș vrea să fiu perlă. Niciunde. Nicicând. Ceea ce va fi se naște din durerea a ceea ce a fost. Sau să fi fost totul doar iubire de lume? [foto]

În jurul meu văd 4 categorii. 1. Oameni care spun „oamenii nu se schimbă”. Sunt cei care, în general, au crezut în schimbarea cuiva, apoi au fost crunt dezamăgiți. 2. Oamenii care spun „oamenii se schimbă”. Sunt cei care au fost profund impresionați de schimbarea cuiva, poate chiar a lor înșiși. Sau sunt cei care au crezut în cineva, apoi acel cineva și-a schimbat complet atitudinea, dezamăgind. 3. Oameni care more »

Oare când visezi cu ochii deschiși, imaginea se formează pe retină? Sau undeva, ascunsă, pe acolo pe unde rulează visele? Dar dacă visezi cu ochii deschiși, ținându-i închiși?

Trec pe acest drum aproape zilnic. Întorc capul să văd soarele cum răsare. Iar când privesc un răsărit pastelat, îmi spun că acești stâlpi rup peisajul. Și încerc să dac abstracție de ei. Astăzi însă… m-am oprit să îi privesc. Mai mult, să îi prind în toată măreția lor. Brazi înalți de metal ce se pregătesc de Crăciun, nu-i așa? Astăzi i-am privit fără să mai încerc să îi ignor. Din more »

Curajul de a face lucrurile diferit poate începe mărunt, cu un cântec. Apoi pașii tăi vor începe să știe cum să apuce pe poteci noi, care urcă.

Am dat astăzi peste un articol… care mi-a adus în față fotografia aceasta. Și am făcut legătura cu multitudinea de cărți și filme SF în care mașinile se ridică. Odată declanșat procesul care le trezește conștiința apărută în mintea colectivului de biți, bytes și metal, noua colectivitate își începe lupta pentru independență și supremație, iar în funcție de viziunea autorului, pune în pericol de sclavie sau exterminare rasa umană. Partea asta more »

Suntem aici* ca să învățăm. Să plecăm cu mai mult decât aveam la sosire. (*unde aici este atât despre loc cât și despre timp, planetă și secol)

Dacă astăzi nu-mi găsesc cuvintele, nu înseamnă că nu am nimic de spus. Dacă tac, nu înseamnă că n-aș avea de comentat. Dacă renunț, nu înseamnă că pierd. Dacă râd, nu înseamnă că nu sufăr. Dacă alerg, nu înseamnă că ajung acolo unde planificasem. Dacă plâng, nu înseamnă că o fac de supărare. Dacă aș fi lăsat gheața la umbră, nu înseamnă că nu s-ar fi topit. Dacă am știi more »

Plouă. A venit în sfârșit toamna. Ieri a fost cald, de azi se face frig. Școlile au început primul semestru. Urmează și învățământul universitar. E ca și cum, la scară mai mare, e o zi de luni, de reluare a activității. S-au dus orele libere de weekend. Dar ce frumos, ce bine! Ce bine că are ce ne preocupa – un serviciu, o școală. Ce bine că avem de unde pleca dimineața more »

N-am știut cât de mult mi-a lipsit… decât când l-am avut înapoi. Să nu-l văd, să nu-mi fie aproape, sa nu-l pot atinge… a fost greu. Mai ales în primele zile. Apoi am intrat într-o nouă rutină fără el. O nouă normalitate. Un nou ritm. Ieri însă… s-a întors la mine. Ce senzație… Ce bine e cu laptop-ul recuperat de la service 🙂 Incredibil câtă libertate ne dau lucrurile cu more »

Data viitoare când te vei întâlni cu o zi senină cu cer albastru, puţini nori şi un vânt uşor, priveşte. Ia o pătură. Găsește un loc potrivit să te întinzi. Apoi privește cerul. Privește norii cum vin şi se duc. Privește-i ușori, grei, pufoşi, ghemotoace de alb. Privește-i cum se destramă. Privește-i cum sunt. Privește-i cum devin. Privește-i. Te pierzi printre ei. Te pierd gândurile tale. Te pierd grijile. Privește more »

În primul an am ales Grecia din curiozitate. Halkidiki e o destinație destul de cunoscută pentru români, aşa că ne-am zis „de ce nu?”. Ne-am plimbat pe braţul nostru (peninsula are formă de trident), dar şi pe unul din cele două învecinate. În al doilea an am ales Grecia din comoditate. Era aproape şi știam că e ok. Dar ne-am schimbat destinația, din peninsulă în insulă. Thassos a fost. Am more »

Simțul umorului e mai relaxat când purtătorul simțului e odihnit. Dacă iarna nu-i ca vara, nici dimineața nu-i ca seara.