Categorie: rânduri de gânduri

De blândețe are nevoie lumea noastră. Lumea în care trăim are nevoie de mai multă blândețe în gesturi, de vorbe cumpătate, de voci așezate, de un ritm mai domol, de iubire și iertare. Iubire și iertare începând cu propria persoană. Apoi, stăpâni pe ceea ce suntem și găsind mai ușor echilibrul, să oferim fără regrete și să primim fără îndoieli. Înțelegând că mai întâi de toate Dumnezeu ne iubește, pășim more »

Ești ceea ce faci când nu te vede nimeni. Atunci, când te simți lipsit de „obligații”, acționezi așa cum crezi tu cu adevărat că este cazul să o faci. Cu cât poți pune semnul egal între ceea ce faci când ești înconjurat de alții cu ceea ce faci când ești singur, cu atât viața ți se desfășoară mai lin, mai plăcut, cu atât și alții văd autenticul din tine, cu more »

Azi mă doare. Și ieri m-a durut, dar azi parcă mai mult decât ieri. Mă doare pentru că nu înțeleg încotro ne îndreptăm. Sau tocmai pentru că, atât cât înțeleg, nu-mi place. Mă doare pentru că nu prea ne iubim bătrânii, nici bolnavii și nici copiii. Și da, azi generalizez. Generalizez din plin! Noi ca neam nu ne iubim aproapele, îi vorbim urât și, dacă am avea bani de-o sapă, more »

Cunoști oameni, apoi drumurile se despart. Vezi o burtică, știi că X intră în concediu de maternitate, apoi în cel pentru îngrijire copil și presupui că totul e ok și uite-așa au trăit cu toții fericiți până la adânci bătrâneți. Apoi vine o zi când afli că nu-i totul roz pentru X. Și-ți dai seama că problemele prin care tu ai trecut sunt minore comparativ cu ale lui X. Pentru more »

Nu trebuie să știi tot ce este ascuns ochilor, fie ei ai minții sau ai inimii. Nu este nevoie să știi tot ce este în umbră. Nu te aștepta nici la ce-i mai rău, nici la adevărul mult căutat. Lasă umbra să fie, las-o să acopere. Și lasă timpul să treacă, lasă Soarele să cadă din alt unghi. La momentul potrivit vei vedea în plină lumină ceea ce fusese ascuns, more »

Cred că mulți ar răspunde folosind cuvântul relaxare. Eu zic că vacanța aduce noul. Cu atitudinea potrivită, relaxarea își poate face loc în viață în fiecare zi, nu trebuie să aștepte o anumită perioadă din an. Nici pentru nou, nu aștept. Doar că timpul liber, disponibil în cantitate potrivită, poate fi propice atenției care caută în jur. Îmi place mult, foarte mult Pământul văzut de sus. Îmi plac în mod more »

Un om devine complet lucrând să stăpânească domenii de activitate diferite.  

Am iubit Luna până în ziua în care Soarele m-a iubit mai mult decât ea. De atunci o privesc rece, rece mă privește și ea. Și n-aș putea avea o demonstrație mai frumoasă decât asta, pentru a crede și mai mult decât până acum că oamenii se schimbă.  

În încercarea mea de înțelegere și aplicare a legilor universale care ne guvernează existențele, îmi pun și îți pun o întrebare: câte legi de acest fel cunoști? Care sunt acestea? Le-ai auzit, le-ai trăit, le cauți aplicabilitatea? Sau le ignori și ești, la rândul tău, ignorat de ele? Plecând de la ideea că simplificarea lucrurilor este cea care ne poate lăsa spațiu suficient pentru a găsi claritatea de care avem more »

Ți se aprinde un beculeț. Vezi un detaliu. Încă unul. Dar în clipa aceea pierzi ansamblul. Îl recapeți, îl pierzi. Înțelegi. Apoi încerci să-l explici. Interlocutorul prinde detaliul. Te bucuri. Ai reușit să explici. Însă a înțeles altceva. Ai greșit. Descoperi totul, sau așa crezi. Ansamblul devine fabulos. Nu-l poți cuprinde complet, dintr-o singură privire. Îți ia răsuflarea. Îți place emoția. O savurezi. Cauți detaliile, trebuie să mai fie pe acolo. more »

Când simți că nu mai ai nimic de pierdut, atunci ai putea câștiga totul. Întrebarea este: ce vei face pentru asta? Începând cu… vei face ceva, cu adevărat? De când, chiar de acum? Gând și întrebare pentru toate aspectele vieții, nuanțe diferite, același fond.

Când spunem, luminați la față, „Ahaaa! Am înțeles!” suntem, cel mai probabil, abia într-un stadiu incipient al înțelegerii. Suntem undeva aproape de primul declic. Pe măsură ce înțelegem mai mult, ne dăm seama cât de puțin înțelesesem până atunci. Când ajungem la revelația finală, o știm, dar nu mai exteriorizăm la fel. Înțelegerea este mult prea profundă, încât nu mai simțim nevoia să o spunem în gura mare. Dar oare, more »

Mi-ai împletit vorbe în păr Și te-am crezut de vorbă bună De parcă stelele-mi erau cunună. Și totuși nu; erau doar sus. Te-ai coborât, ai răsărit, Ai aruncat cu pete de culori, Ai renovat tot cerul mii de ori. Și tot de mii de ori l-ai șters cu nori. Te-am tot privit, m-ai ignorat, Apus de-apus, și-n orice zori, Tu mă priveai pe-ascuns, și doar cu foc. Și eu m-aș more »

Ieri am încercat să fac ceva și mi-a ieșit prost, foarte prost. Ceea ce mi-a permis să trag niște concluzii. Nu zic asta aici nici ca să mă laud, nici ca să mă plâng. Ci pentru că scriind îmi pun în ordine gândurile. Și pentru că eu consider că este bine ca lucrurile învățate/înțelese să fie împărtășite, pentru că ar putea fi de folos cuiva care va trece întâmplător pe more »