Soarelui

Mi-ai împletit vorbe în păr
Și te-am crezut de vorbă bună
De parcă stelele-mi erau cunună.

Și totuși nu; erau doar sus.

Te-ai coborât, ai răsărit,
Ai aruncat cu pete de culori,
Ai renovat tot cerul mii de ori.

Și tot de mii de ori l-ai șters cu nori.

Te-am tot privit, m-ai ignorat,
Apus de-apus, și-n orice zori,
Tu mă priveai pe-ascuns, și doar cu foc.

Și eu m-aș arde într-o clipă.

Mă întrebai de ce o cânt pe Lună,
De ce nu tu, de ce nu noi,
De ce, de ce, de ce culeg trei stropi de ploi…

Și când ne mai vedem încă o dată.

Tu doar să-apari, eu sunt aici
Cu ochelari de la eclipsă
Și ceasul pus la cinci jumate.