Categorie: rânduri de gânduri

Mi-am adus aminte de secvența asta… Două rațe pe un lac. Una e cu fundu-n sus și capu-n lac. Cea de a doua explică. Zburau, erau multe, deodată focurile de armă au început și ele au căzut din cer, una după alta. Au rămas doar două, ele. Cea dintâi e demoralizată. Cum să zbori în „V”, când nu îl poți face un „V” din doar două rațe? secunda 16 :-), more »

Te uiți confuz în jur. Încerci să pui cap la cap informațiile. Simți cum te afectează și te consumă tragedia altuia. Altora. Multora. Înțelegi, într-un ungher al minții, că te-ai fi pierdut cu totul dacă era tragedia ta. Ai fi pierdut rezonabilitatea, simțirea, mințile, voința de a fi, urletul, lacrimile. Te-ai fi rupt între două meleaguri. Între a fi aici și a fi acolo, dincolo, cu cei duși, cu cei more »

Viața e un sac cu de toate. Uneori nu are fund, încape oricât în el. Alteori are găuri prin care se scurge totul.

Dacă ar fi să alegeți un lucru, un singur lucru, despre care să spuneți că vă lipsește, care ar fi acela? Sunt curioasă, aș vrea să aflu cam ce își dorește lumea. Dar nu numai. Vreau să vă provoc să cădeți puțin pe gânduri. Dați-vă un răspuns astăzi și întrebați-vă din nou peste o lună. Poate fi ceva material, poate fi ceva imaterial. Poate fi ceva ce alții au, sau more »

Când înțelegi că mai ai mult până departe, înseamnă că în sfârșit ești aproape.

Orice-ai face, fă cu stil. [foto]

Când vorbele rănesc, o îmbrățișare vindecă. Vorbele pot fi rostite de ochi, iar îmbrățișarea închipuită. Vorbele pot fi citite printre rânduri, iar îmbrățișarea un cântec de leagăn. Amestec de voie, în orice gramaj. Joaca vieții în variații infinite.

– Ce este timpul de calitate? a fost o întrebare formulată la un curs de parenting la care am participat acum vreo doi ani. Răspunsul nu a venit așa cum l-am așteptat. Mi-a părut nesigur și incert. La fel ca și ceilalți, eram în căutarea unei definiții precise și credeam că odată obținută voi avea cheia spre ceea ce îmi lipsea. De fapt, nu a fost niciun răspuns, ci mai more »

Povești mari în puține cuvinte. Sau cum nu știm frământările ascunse ale unui chip liniștit. [foto – Ian Komac]

Cerul pocnește. Ecoul aruncă bubuiturile din stânga în dreapta. Cerul se aprinde după fiecare șirag de pocnituri. Liniștea nopții e spartă în mii de bucăți. La noi asta înseamnă că undeva în apropiere cineva aruncă spre cer artificii. În cel mai rău caz, ar fi putut fi o furtună. Viața continuă nestingherită când luminile se sting.

Schimbarea nu vine de nicăieri și nu ne duce niciunde. Decât dacă ne limităm modul în care o trăim. Schimbarea este. Schimbarea se întâmplă, are loc în prezent. Schimbarea – un cuvânt care definește, de fapt, cu totul altceva decât pare. Schimbarea este devenirea din prezent. Nu am gândit astfel dintotdeauna. Poate la început, dar nu am amintiri clare atât de îndepărtate. Nu m-a învățat nimeni – nici acasă, nici la școală more »

Schelete uriașe. Dinozauri care și-au dominat lumea, la vremea lor. Apoi imaginea mâinii și el, dragonul. Și gândul te duce la povestea adormită la care nu te gândisei de mult timp, poate de dinainte de a te naște. Tot așa îi puteam ține și atunci. Dinozauri, dragoni și alte lighioane. Înainte să fim atât de mititei. [sursa foto]

Cu cât gândurile sunt mai multe, cu atât devin mai greu de notat. Cu cât sunt mai puțin prinse în rânduri scrise, cu atât aleargă mai repede. Cu atât schimbă mai bine regulile jocului.

O mare provocare a vremurilor noastre este de a face lucrurile rapid, dar nu pe fugă.

Plecatul in vacanță poartă câteva haine colorate și bine creionate. E clar definit ca momentul ruperii de școală sau de muncă. E stabilit ca fiind momentul explorării, al relaxării, al vizitelor lungi și îndepărtate. Se schimbă oamenii din jur, se schimbă locurile. Timpul ne este singura constantă reală, este cel care ne ticăie în ureche chiar și atunci când ne reglăm ceasul după ora locală. Oare însă… nu-i plecatul dovada more »