De la lume adunate, înapoi la lume date: gânduri optimiste. Pentru că a fi trist nu e o opțiune. Iar când pare să fie astfel prezentul, cu siguranță va trece. Din interior, din suflet.
Categorie: rânduri de gânduri
surprize, surprize
Ce surpriză! Dar ce reacție să am… sau să nu am? 🙂 Mă gândesc că… … atunci când credem că știm totul, s-ar putea să știm doar jumătate. … o minte deschisă se bucură de descoperiri. … găsești adevărul după ce intri în detalii. … nu șochează ce-i greșit, ci ceea ce nu cunoști. … poți să accepți sau să cercetezi. … nu-i la fel de ciudat pentru mine, precum more »
Cum să taci inteligent?
Despre comunicare se vorbește mult. Despre cum să comunici eficient, despre cum să te faci înțeles, despre cum să transmiți mesajul corect. Dar despre tăcere? Despre când și cum să taci, despre cât să taci. Despre cum să asculți tăcerea altora. Aș vrea un curs despre tăcere. Dacă aflați despre unul, să-mi dați de știre. Până atunci, voi încerca să învăț singură – din propriile greșeli și din gălăgia altora. more »
Doi cavaleri, două armuri, o bătălie
Ceva mai devreme, îmi făceam ordine în gânduri și mă pregateam să scriu câteva rânduri despre lupta dintre optimism și pesimism, despre victoriile și înfrângerile care nu sunt sunt rezultatul luptei între cei doi cavaleri ai minții, ci își au rădăcina în trecut, în convingerile care definesc în prezent o persoană, chiar dacă admite sau nu limitările între care își duce viața. De multe ori, schițez în gând ceea ce more »
Cugetare. Sens.
Viaţa îşi găsește mereu echilibrul. Sensul poate fi uneori altul decât cel pe care l-ai fi ales tu; asta pentru că drumul sau destinaţia au ceva pentru tine. sursa foto
pe axa trecerii
Folosim de multe ori expresii care vorbesc despre trecerea timpului. De câte ori nu spunem că a trecut prea repede și nu am avut suficient la dispoziție pentru a sta alături de cei dragi? Sau că s-au dus prea repede zilele de vacanță? Pe de altă parte, ce greu trece timpul când nu ne convine ceva, când stăm la coadă la ghișeu, când așteptăm să iasă cineva din operație. Vorbim more »
Coala albă de hârtie
Mă pun în fața colii albe de hârtie și o privesc îndelung. Vreau să o umplu, toată, cu mii de litere, să nu rămână niciun spațiu gol. Coala nu e nici măcar de hârtie, e doar… un spațiu alb de biți. Iar eu am marele avantaj (oare?) de a șterge, de a scrie și rescrie, până voi fi terminat toate cuvintele. Apoi, tot ceea ce mai rămâne pentru ochii celorlalți more »
preluarea funcţiei de decident
Povesteam zilele trecute despre libertate. Făceam o călătorie imaginară despre ce înseamnă libertatea pentru cel ce o are sau pentru cel ce nu o are. Nu mă împinsese în direcţia asta vreo carte sau vreun film care să-mi fi subliniat că libertatea ne e scrisă în sânge şi, într-un fel sau altul, o căutăm necontenit. Exemplul meu era mult mai la îndemână. Astăzi, acelaşi autor simpatic şi foarte iute de picior more »
în căutarea clipei
în căutarea clipei în care zici ouau (wow), în căutarea clipei respiraţiei tăiate, în căutarea a ceea ce nu avem, aflăm fantasticul de departe şi intangibil pentru majoritatea. în această căutare uităm să ne uităm în jur, în vecinătatea apropiată, unde ar fi multe de descoperit. dar să nu desfiinţăm din start ideea călătorului virtual căci, până la urmă, sunt locuri în care numai aşa putem ajunge. să ne bucurăm de more »
ingredient principal: libertate
Când fiecare celulă a ta strigă după libertate, nimic nu-ţi stă în cale. O ştii sigur. Lupţi mereu şi mereu. Sunt zile când trebuie să faci drum întors, sunt zile când eşti luat de mână şi dus înapoi. Dar oricâte gratii ar fi construite în jurul tău, oricâţi ar face zid în jurul tău, orice ar încerca să te convingă, nu vei da înapoi. Există totuşi o întrebare: ce vei more »
Cugetare. Despre compromis.
De ce eu şi nu tu? Facem ca tine, dar habar n-ai ce-ţi pregătesc. Bine, bine, doar să taci. Decât deloc, merge ş-aşa. Despre compromis greşit aplicat e uşor să vorbim. Despre compromis în forma lui sănătoasă, aducătoare de plus valoare, sunt puţin cei care pot vorbi. Iar asta e o problemă a societății noastre.
niciodată nu vezi destul
Dacă am vedea mai mult, am înţelege mai bine? Cam aşa îţi vine să te întrebi la ore târzii sau în plin soare, când îţi laşi mintea liberă să alerge aiurea. Şi dacă toate lucrurile ar fi mai clare, ne-am da libertatea de a accepta ceea începem să înţelegem? Fascinantă, extraordinară şi tulburătoare ordinea lucrurilor în a noastră lume. Acei ce pot procesa informaţia nu pot să vadă, iar acei ce more »
Cugetare. Despre perfecţiune.
Ştii ce-i perfect la tine, omule? Fiecare imperfecţiune pe care o ai şi cu care trăieşti.
Cugetare. Despre vârstă.
Înţelegi că îmbătrâneşti atunci când doctorii care te tratează sunt, în cel mai bun caz, de-o vârstă cu tine.
Cugetare. Despre obişnuinţă.
Obişnuinţa ne poartă către cele mai luminoase sau întunecate unghere ale existenței noastre. Iar pentru ca un lucru să ajungă de la întâmplare la rutină e nevoie de doar douăzeci şi una de incidenţe. Sau de patruzeci, după alte interpretări. Oricare din ele, o valoare nesemnificativă pe lângă durata unei vieţi.
exerciţiu de imaginaţie
EN Viaţa? Un exerciţiu. Unul întins pe mulţi, mulţi ani. La capăt, închidere de drum. Fără examen, fără răspuns, doar o continuare. De fapt, o continuare despre care nu ştii nimic. Nici măcar dacă există. Speri la ce e mai bun şi iei totul ca atare. Zilele? O înşiruire de bine şi mai puţin bine. Gânduri, fapte, evenimente. Eşti actor principal, observator sau cel care stă contra curentului. Timpul trece. more »