Mă bântuie de ceva timp vorba Think big! aşa că am vrut să aflu de ce şi să văd ce alte vorbe îmi gâdilă pereţii sensibili ai gândurilor. Şi aşa am ajuns să recunosc că visele cu prinţi pe cai albi înaripaţi şi castele de piatră caldă s-au transformat odată cu trecere anilor. Partea bună e că doar conţinutul s-a schimbat, visele au rămas. Iar asta e condiţia esenţială ca ele more »
Categorie: rânduri de gânduri
undo – un prieten de (ne)încredere
Când sunt în faţa calculatorului, îi mulţumesc inventatorului lui undo. De multe ori mi-a fost bun prieten şi m-a întors în punctul de plecare. M-am obişnuit însă prea mult cu disponibilitatea lui undo. Acesta nu există în viaţa reală, pentru că timpul curge într-un singur sens. Nu există undo pentru cei ale căror meserii au impact direct asupra vieţilor semenilor. Cum ar fi să te bazezi pe un undo invocat more »
Comparaţii
De câte ori aud pe cineva comparându-se cu o altă persoană şi spunând că e mai bun decât celălalt, mă trezesc dându-i un sfat, chiar dacă nu îmi este solicitat. Îi recomand să nu se mai compare cu alții, ci cu cea mai bună versiune a sa. Şi n-am parte de zâmbete dulci ca răspuns. Mereu m-am gândit că reacţia se datorează faptului că distrug câteva clipe de superioritate, de more »
Cugetare. Percepţie.
Ce vezi. Ce înţelegi. Ce accepţi. În cele din urmă, ce oferi altora din tine: bucăţi de fericire sau de întuneric.
Cugetare. Drum.
Să-ţi croieşti primul drum. Fără să ştii ce urmează, fără garanții. Pas după pas. Atât de simplu şi totuşi atât de greu. sursa foto – Giacomond, de Quint Buchholz
a căzut iarna…
Ce poate fi mai potrivit pentru o iarnă sosită pe neaşteptate… decât să vină în weekend, chiar în cea mai lungă zi a anului… şi asta pentru a ne reaminti să ne bucurăm de fiecare clipă. Chiar şi de cea care anunţă frigul.
ritualuri de curăţenie
Ne-am obişnuit să avem grijă de curăţenia trupească şi sufletească, de cea a locului în care ne petrecem timpul, de cea a mesei pe care mâncăm şi a fostei căni aburinde de cafea. Dar curăţenia multelor locuri prin care am păşit prin online nu e un obicei pentru noi şi cu siguranță nu se ocupă nimeni în locul nostru. Mai mult decât atât, are o memorie bună şi nu te poţi more »
Garanţii
Lipsiţi de garanţii din partea semenilor nostri, purtând în spate povara insecuritaţii zilei de mâine, simţind iminenţa propriei înşelări, ne inventăm siguranţa. Cumpărăm pachete de certitudine, scrise clar, protejate de lege şi mai ales foarte bine definite în timp. Pentru că atâta timp cât suntem în perioada de garanţie, avem linişte. O industrie de iluzii, cu resurse inepuizabile. Ar trebui să o includă în manuale.
Cugetare. Tehno.
Tehnologia e mereu cu câţiva paşi înaintea omului de rând şi cu mulţi paşi în urma industriilor care au nevoie de ea. Pe primul îl lasă mereu frustrat, într-o fugă permanentă după ceva mai nou, mai bun, mai cu moţ, mai scump. În a doua ipostază, de potenţial beneficiar al unei felii de cercetare, îl aşează la coadă. Evident, mă gândesc doar la ceea ce public, comercial şi purtător de more »
Cugetare. Despre munţi.
În viaţă trebuie să iei lucrurile suficient de personal cât să poţi muta munţii din loc, dar suficient de impersonal cât să nu simţi povara.
fără „punct şi de la capăt”
Tare multe am vrut să spun în ultimul timp, dar mult mai mult am tăcut. N-a fost timp? N-a fost loc? Ce-a lipsit oare, de-am îngrămădit toate gândurile în câteva notiţe? Sau nu-i ceva ce a lipsit, ci ceva s-a trezit dintr-un somn adânc. Un barometru cu drept de veto. Măsoară intensitatea zilelor, face suma întâmplărilor, cântărește prioritățile, pune bolobocul pe echilibru, pune toate acestea în balanță, şi când e more »
drumuri şi răscruci
Ne prinde bine să ne aflăm, din timp în timp, la câte o răscruce de drumuri. Să încetinim şi să privim puţin în jur. Să vedem semnele care ne trag de mânecă. Să dăm întâietate lucrurilor importante. Să te bucuri de ceea ce ai. Cum ar fi… o poveste cu un semn de circulație într-o parcare goală.
drumul drept
Am citit scrisoarea, am citit comentariile. Mi-e clar că mulţi ani de acum înainte voi continua să îmi învăţ copilul că are drepturi pe care nu i le poate lua nimeni (de a gândi liber, de a-şi exprima punctul de vedere, de a cere, de a refuza, de a alege), dar şi că mereu trebuie să cântărească orice urmează să spună sau să facă în funcţie de interlocutor, situaţie, mediu. Asta more »
selfie
Oamenii? Îi cunoşti după selfie-uri.
oameni şi nori
Norii sunt ca oamenii. Unii mai luminoşi, alţii mai întunecaţi. Mai sus, mai jos. Mai la vedere, mai în umbră. Mai ridicaţi din mulţime, mai supărați, mai acri, mai bătăioşi, mai blânzi, mai supli, mai pufoşi , mai potoliţi, mai aprigi. Vin şi pleacă. Iau forme, împrumută idei, mimează stări. Sunt aşa cum sunt, dar în multe alte feluri văzuţi. Norii sunt ca oamenii. Schimbători. Oamenii sunt ca norii. Trecători. more »
întrebare de ocazie
Dacă ai o vocaţie divină recent descoperită şi faci ceea ce faci pentru o lume mai bună, de ce ai cere bani (mulţi) celor care au nevoie să primească ce ai tu de dăruit?! Această practică îmi sună mai mult a sistem caritas, sau prinde-fazanul-nu-i-da-drumul… just asking, să mă bag şi eu în seamă şi împotriva rosturilor lumii…