Norii sunt ca oamenii.
Unii mai luminoşi, alţii mai întunecaţi. Mai sus, mai jos. Mai la vedere, mai în umbră. Mai ridicaţi din mulţime, mai supărați, mai acri, mai bătăioşi, mai blânzi, mai supli, mai pufoşi , mai potoliţi, mai aprigi.
Vin şi pleacă. Iau forme, împrumută idei, mimează stări. Sunt aşa cum sunt, dar în multe alte feluri văzuţi.
Norii sunt ca oamenii. Schimbători.
Oamenii sunt ca norii. Trecători.
foto: norii de ieri, cer peste blocuri
Minunat punctată asemănănarea oameni – nori! 🙂
Păi mă uitam la ei şi parcă trăgeau de mine să o spun 🙂
Mai greu cu poza, că am tot dat crop, şi crop, şi tot nu dispăreau antenele de pe blocuri :/
Eh… progresul tehnic pare uneori că-i neam cu râia – odată plantat greu mai scapi de prezența lui…
„greu mai scapi”?! optimisto! 🙂
😆 Ai văzut… i-am dat și scăpării o șansă. 😉