Categorie: rânduri de gânduri

Cândva, intre 1850 si 1889, un om extraordinar a păşit pe pământul ţării noastre. Nu a fost doar un poet, visător şi cu vorbe meşteşugite. A fost un OM deosebit, care a înţeles mult şi a încercat să ne explice şi nouă… S-a scris mult astăzi, iar eu aş vrea să adaug ceva… nu versuri. Un amor care se sfârşeşte cu amiciţie, nu a fost amor. Spirite mari se nasc adesea more »

Anotimpul bucuriei? Este cel care durează douăsprezece luni. Are un început şi un sfârşit, ca orice anotimp. Şi cu fiecare început, apare acel freamăt plăcut al noului, al speranţei, al promisiunilor care pot umple spaţiile goale ale inimii. E anotimpul perfect în care să te naşti. Vei putea vorbi despre el necontenit. Să râzi la soare, să alergi cu tălpile goale prin iarbă, să te bucuri cu toată fiinţa ta. more »

Nu ne vorbim. Arareori schimbăm vreun mesaj sau vreo vorbă. Nu ne vorbim, dar ne dăm like şi share. Nu zic, avem la ce. Dar nu ne-am văzut de ani de zile, ne aprobăm reciproc pe facebook, dar nu ne dăm niuciun telefon, măcar să ne întrebăm: „Hei, eşti bine?”. E ridicol. E realitatea. Şi oh, nu! Nu suntem unicat. Ca noi, mii. Jenant. Îmi vine să intru în pământ. more »

Viața în o sută de cuvinte… asta a căutat cineva și a ajuns pe aici. Hm, n-a nimerit prea bine. N-am prea mulți vizitatori, și uite cum apare unul ghidat de domnul google și nu găsește ce caută. Ghinion 🙂 O fi avut de făcut vreun referat? Sau poate vroia să stea de vorbă cu copilul despre viață? Sau să îi povestească iubitei la lumina lunii, dar maxim o sută more »

Există o perioadă a anului în care ne-am obișnuit să facem recapitulări și planuri, să zicem că facem curățenie și că o luăm de la capăt cu tot cu ce nu ne-a ieșit până acum. Apoi trece rapid un an și o facem din nou. Recapitulări, planuri, promisiuni, reușite, amânări, recapitulări… Ne agățăm de începutul de an, de lună, de săptămână, de ziua de luni… pentru a fi altfel, amânând more »

Deci, (căci cum adică să încep altfel), deci, gusturile nu se discută. Păi nu, nu se discută cu cel vizat, ci se bârfesc pur şi simplu. Sau se tac şi se înghit în sec. Atât am avut de zis la ora asta. Şi vreau o gură de aer curat (adică muzică bună).   actualizare, o ora mai tarziu. 1:00. linistea casei e rasul vesel al copilului. (da, la ora asta… more »

Azi s-a scris despre Nichita. S-a plâns? Nu ştiu… Durere a fost. Nu ştiu să vorbesc despre el. Ştiu doar că ultimii 30 de ani nu au fost de tăcere, chiar dacă nu mai este printre noi. Ce ne-a lăsat moştenire e de neprețuit. Nu ştiu să vorbesc despre el, nu ştiu să îi adun vorbele, aşa că o să vă trimit către Genunchiul lumii. Pentru că nu pot lăsa more »

Cu fiecare act de distribuire a unei informaţii, devii părtaş la ceea ce urmează să se întâmple (sau nu se va mai întâmpla deloc). Aplicabil pe marele www, pe social network (big brother’s joke), radio şant sau bârfa de la cafea.

Zice o vorbă că de ce ţi-e frică, de aia nu scapi. Cred că de aceea mi-e cel mai frică de… frică. Mi-e frică de multe lucruri. De unele mi-e teamă, altele îmi sunt urâte, de unele fug, pe altele doar le fentez, de unele vorbesc deschis, de altele mă feresc a le privi în faţă. De unele scap, altele apar. Mi-e frică de bătrâneţe şi singurătate, dar mai ales more »

De la lume adunate, înapoi la lume date. De pe FB, că-i la îndemână. 1. Asta-i complicată şi m-a pus pe gânduri. Nu-l mai ascult pe Craioveanu de când a plecat de la guerilla, dar ştie să găsească chestii faine de pus pe gânduri. Chiar aşa, ce să alegi? Care e perechea ideală? Să-l cauţi pe cel sau cea care are acelaşi probleme ca şi tine, sau îţi cauţi doctorul more »

Ceaţa se lasă uşor peste noi. Peste oraş, peste minţi, peste inimi. Ne-a cuprins.

Am primit zilele astea pe email câteva perle tare drăguțe, spuse de copii… din care mi-a rămas în cap următoarea: Ce este tristețea? Tristețe înseamnă când un om vine la altul și bea mult.  Copii spun ce aud în casă… sau pur și simplu primesc explicații mai puțin inspirate atunci când se pun pe pus întrebări 🙂   și nu în ultimul rând…

Când vorbim despre lucruri mari, orice început presupune şi un sfârșit. Nu te teme de ceea ce rămâne în urmă; acolo îi este locul, pentru a susţine ceea ce va urma.

Vă mai aduceţi aminte ziua când ați aflat că mulţimea numerelor naturale, N, nu reprezintă totul? Că, de fapt, există un tot mai mare, că există numere negative, cu minus în faţă, şi a trebuit să înţelegeţi, să acceptaţi şi să credeţi că numerele întregi, Z, sunt noul adevăr. Ele, cele care sunt lipsa în sine, ele, care parcurg timpul invers. Până la urmă, trecând peste faptul că până atunci more »

„Jos chiloţii! Azi o vindem pe mama.“ N-o să înţeleg niciodată vânzătorii care vând ce nu există. De fapt, o să mă impresioneze cei care în final îşi conving clientul să nu vrea nimic în schimbul banilor, dar sper să nu-i întâlnesc vreodată. Pe restul i-aş trimite în lume, la adunarea vânzătorilor anonimi de vânt. Cine vinde aer… fum ne suflă în faţă. Nu ştiu altora cum le pică, mie more »