Categorie: poezii

Mi-e foame de poftă de viață,De forme, de culoare, de nou,De voci și cuvinte, de apă sărată,De valuri sparte de mal. Mi-e gândul prins printre umbre,Dar nu mă poate ține în urmă.Cu tălpile goale alerg mai ușorDeparte de neguri, aproape de sori. Mă lepăd de abur, de ceață, de vânt,De tot ce-nconjoară, apoi ia și duce departe.Mi-e teamă de umbra ta ce dispare,De imaginea mea încă întreagă, din oglindă. Mi-ar more »

Când nu cunoști, din frică, râzi. Când nu admiți, din ignoranță, fugi. Când nu permiți, din neputință, dai. Când ai putea, zâmbind, să fii blândețe. Când ai putea, tăcând, să-mbrățișezi. Când ai putea, iertând, să te renaști. să recunoști, să reușești, să plângi, să te ridici, să râzi, să urli, să te miri sunt toate omenești poate că dor poate că-i greu poate-i nevoie de un timp sau doar de more »

Petale de roze risipite pe drum Firimituri de urmat Sunt semne ce-n urmă am lăsat Călăuze tăcute să fie. Pe multe cărări am umblat Cu teamă și speranță-am ales Ajungând la răscruce de drum Am stat în loc și-am cântărit. Nu am știut de-i bine sau rău, Și totuși mai departe am mers, Și nici n-am aflat ce-am căutat Dar nu m-am oprit. Petale de nuferi împinse de vânt Încearcă more »

Când plouă suspine Peste poduri de gheață Picături de dulceață Se-așează pe cupe.   dulceață de muguri   cupe de buze   muguri de viață Aleargă pe raze Soare broboade Atinge Pământul În săruturi de iarbă.   săruturi pictate ‎  din picături multicolore ‎  cu fire de verde Pe gânduri aleargă Cu aripi deltaplane Fulgere negre Luminate de păsări.   păsări de piatră ‎  lumină abstractă   pe fulgere cu more »

mi-e gând, mi-e dor, mi-e zbor pe unde mă îndemni să vin pe unde să aleg să merg ce să culeg în drum spre mine mi-e glasul rupt, mi-e ce nu știu că am uitat ceva ceva demult uitat ceva îndepărtat iar în aducerea aminte doare a gol, a dor, a nou, a neînțeles doare cu spor, cu înnoire din văi se cațără o devenire [sursa foto]

des fois des fous s’approchent viennent te connaître,      belle Reine de la mer! ta robe des vagues toutes bleus leur volent la passion      les femmes, les hommes      non plus existe dans ce moment le monde cesse le temps se brise   ils passent en transparence     ta dimension.

Centaines des fois, Je monte Centaines des jours, Je crie Centaines de murs, Je peins Centaines de vies, Je vis. Je cesse pas croire Que je suis. Que je suis la vie, la joie, le feu. Que je suis le rire. Que je suis ici. C’est pas la peine de courir ni plus rever, ni plus tomber A ce que est passé ou pas venu. Je vie maintenant, ici. Je more »

Pe pragul dintre zile sunt presărate flori De soi cu dulci miresme și culori. Sunt așezate delicat pe-un portativ bizar Par note răsfirate în jurul cheii sol.   Pe pragul dintre nopți alunecă fiori Adulmecând o nouă pradă blândă Să-i muște beregata, s-o joace printre colți Crezându-se acasă până târziu, în zori.   E-același prag cu două fețe, E-aceiași punte fără sens marcat. E-un drum, un exercițiu, un semn de întrebare.   more »

Patru mâțe pricăjite Vor să zboare peste flori Amețite, răzvrătite, Se cred mari invadatori.   Au plecat de dimineață Pe coclauri, sărind garduri, Mergând moale, pe pernuțe Fără urme de gheruțe.   Se întorc seara acasă La răsfăț și smotoceală Răsucite la picioare Foarte, foarte somnoroase.  

valuri de vânt, iluzii în noaptea cea de sânziene e luna galbenă, muşcată ca un biscuite. poveşti în noapte şoapte gânduri de lună noapte bună.

căderea nopții, peste noi vine agale printre albastre picături de rouă coaptă glas de izvor, jucânde chicoteli gânduri de apă muguri efervescenți în palme alunecând ușor cascadă creionată fugitiv cu degetele lungi de pianist cu ochii blânzi cu sufletul ascuns după condeie în goană după ne-ntâmplat îmbrățișând parcursul e însăși devenirea un fior de amintiri, de vals, de viitor. © Iustina Dorobanțu, 2015

Același fețe, chipuri reci cu trăsături comune Le recunosc, le văd din ce în ce mai des. De parcă ar fi trași la indigo Cu variații aplicate într-o doară. Nici ei nu știu nu bănuiesc Habar nu au că nu trăiesc. Petrec eu zilele la vale Cu multe semne de întrebare. Dar nerostindu-mi îndoiala Amân răspunsul înc-o zi și încă una. De-ar fi chipuri rupte din sori Aș trece întâmplarea more »

de-aș fi știut poem cum e să fii aș fi cerut o clipă-n plus adaos comercial la viață. nu e un dans de doi, de unul sau sincron e un balans de clipe pline ce-ar fi putut lipsi la fel de bine. de m-aș fi lăsat să strig în gura mare „eu nu mai pot” n-ar fi crăpat pământul și nici n-aș fi transmis în hău „mai mult, că pot”. more »

leagă-mi cuvântul de al tău leagă-mi obrazul de-o lacrimă ştearsă. leagă-mi o viaţă de-a ta şi mă dezleagă de ceea ce nu-s. poartă-mi privirea pe aripi de soare zboară în lume, cu mine, în gând. [sursa foto înainte de prelucrare]