Pe pragul dintre zile sunt presărate flori
De soi cu dulci miresme și culori.
Sunt așezate delicat pe-un portativ bizar
Par note răsfirate în jurul cheii sol.
Pe pragul dintre nopți alunecă fiori
Adulmecând o nouă pradă blândă
Să-i muște beregata, s-o joace printre colți
Crezându-se acasă până târziu, în zori.
E-același prag cu două fețe,
E-aceiași punte fără sens marcat.
E-un drum, un exercițiu, un semn de întrebare.
E pagina de carte, prinsă în clipa când e-ntoarsă.
E poza înghețată pe retină, când pleoapa se coboară.
Ca să deschizi ziua de mâine – senină cum o vrei,
Nu trece pragul dintre zile cu aer ignorant.
Închide poarta zilei la timpul potrivit:
Cufundă-te în vise cât încă este azi.
