căderea nopții, peste noi
vine agale
printre albastre picături
de rouă coaptă
glas de izvor, jucânde chicoteli
gânduri de apă
muguri efervescenți în palme
alunecând ușor
cascadă creionată fugitiv
cu degetele lungi
de pianist cu ochii blânzi
cu sufletul ascuns după condeie
în goană după ne-ntâmplat
îmbrățișând parcursul
e însăși devenirea un fior
de amintiri, de vals, de viitor.
© Iustina Dorobanțu, 2015
