căderea nopții, peste noi vine agale printre albastre picături de rouă coaptă glas de izvor, jucânde chicoteli gânduri de apă muguri efervescenți în palme alunecând ușor cascadă creionată fugitiv cu degetele lungi de pianist cu ochii blânzi cu sufletul ascuns după condeie în goană după ne-ntâmplat îmbrățișând parcursul e însăși devenirea un fior de amintiri, de vals, de viitor. © Iustina Dorobanțu, 2015