Autor: Iustina

Mi-ai împletit vorbe în păr Și te-am crezut de vorbă bună De parcă stelele-mi erau cunună. Și totuși nu; erau doar sus. Te-ai coborât, ai răsărit, Ai aruncat cu pete de culori, Ai renovat tot cerul mii de ori. Și tot de mii de ori l-ai șters cu nori. Te-am tot privit, m-ai ignorat, Apus de-apus, și-n orice zori, Tu mă priveai pe-ascuns, și doar cu foc. Și eu m-aș more »

Ieri am încercat să fac ceva și mi-a ieșit prost, foarte prost. Ceea ce mi-a permis să trag niște concluzii. Nu zic asta aici nici ca să mă laud, nici ca să mă plâng. Ci pentru că scriind îmi pun în ordine gândurile. Și pentru că eu consider că este bine ca lucrurile învățate/înțelese să fie împărtășite, pentru că ar putea fi de folos cuiva care va trece întâmplător pe more »

În viață, scurtăturile sunt făcute pentru selecție. Sunt făcute pentru a fi ocolite – doar așa trecem bine de triaj.

  Credem, mai degrabă, ceea ce ne este la îndemână. Dacă sursa este de încredere, dacă rezonăm cu ceea ce ajunge la noi, credem fără a cerceta prea mult, căci ne este la îndemână să o facem. Credem și dăm mai departe. Iar la rândul nostru, suntem sursă de încredere pentru altcineva. Avem, fiecare dintre noi, o mare responsabilitate pentru ceea ce transmitem, pentru tot ceea ce devenim parte. De more »

„The promises we make” (Promisiunile pe care le facem) – Orville Stoeber – este melodia pe care în ultimele săptămâni o ascult mult, mult, în reluare. Cam de vreo cincisprezece ori pe zi, cel puțin :). Am auzit o frântură din ea într-un film, apoi am căutat-o. Este ca… un fel de pansament mângâietor, o melodie blândă, ale cărei versuri sunt profunde, odată ce le înlături conotațiile triste. „The promises we make” more »

Gândul zilei mele: omul se teme cel mai mult de ceea ce ar putea găsi în interiorul său. Paradoxal, pentru că exact acolo poate găsi cele mai bune resurse de care are nevoie. Se teme pentru că știe, intuitiv, cât zace în el. Și știe că revelația i-ar pune în pericol stabilitatea și siguranța de care se bucură. Iar o părticică din el vrea „liniște” și face orice ca să more »

Locul omului este între oameni. Să aibă cui oferi și de la cine primi. În solitudine este doar el și Dumnezeul său. Cred că nu-i nimic rău în solitudine, dacă există un drum spiritual care așa merge. Dar e periculoasă atunci când duce la sălbăticirea deprinderilor sociale, sau când retrasul pierde suportul moral.Gând. Locul omului. Cred că locul nostru este între oameni. Da, de preferat cât mai mult între cei care ne more »

Mă trezesc, îmi sună în cap alarma de pe telefon. Snooze. La câte 5 minute, cât pot de mult. Căci mă descurc să fiu gata într-un sfert de oră. Da! Mie nu-mi ia o oră să mă aranjez. Fugim rapid în mașină și traversăm orașul înspre serviciu, fiecare înspre al său. Fără vreun chef, dar pentru că știu dintotdeauna că obligațiile sunt obligații și trebuie să facem lucrurile fără să more »

  Primii maci din acest an mi-au apărut în cale de dimineață. Primii maci din acest an au prins culoare într-un loc în care nu i-ai căuta. Primii maci din acest an mi-au apărut în cale de dimineață, în locul care ar părea cel mai nepotrivit ochiului. Să tot fie o mie alți metri unde ar fi putut alege să apară. Primii maci de anul acesta au venit să schimbe more »

Se întrupează clipe Parcă-s vii Bucăți de-a fi.  

se destramă bucăți din noi cad către cer dispar când se-ntâlnesc cu albastrul se pierd prin timp ca și cum ca și când nici nu au fost vreodată aicea jos rămânem goi aproape că n-o știm deși chiar noi, deja, reconstruim.