Mi-am adus aminte de iarnă. A trecut mult, a trecut puțin? Acum e prea cald, atunci era prea frig? Ne-am plâns, ne-am bucurat, am adunat clipe. Totul se reduce la timp. La „a fost”. Frumos, cum altfel? Amintirile au mereu aromă de frumos.
Gând răzleț.
Doar cine mă cunoaște cu adevărat știe că nu mă cunoaște deloc.
Gând. Spre sus.
Când nu găsești la îndemână ceea ce cauți, privește mai sus. [ilustrație Emmanuelle Colin]
artist: Angela Morgan
Culoare, multă culoare și voie bună din plin. Un deliciu dansat pentru ochi. Viața ca joacă. Bucurie. Asta îmi spune mie. Pentru alte opinii, sentimente și culori, încercați aici: http://angelamorgan.com
Cugetare nocturnă: tehnologie neinventată
Tata este inginer. În fine, a fost, că acum este pensionar. A lucrat o bună parte din timp la autoutilitarea fabricii. Astfel că eu am înțeles că pentru orice lucru produs există un alt lucru cu care se face primul. Tata a dat lecții de matematică. A scos din rahat mulți copii care astfel au trecut treapta. (știți, treptele de pe vremuri, I și II cu care intrai sau nu more »
tu eşti, copile?
A venit mai devreme Potecuţa la uşă cu un balon în mâna dreaptă şi încă vreo sută în stânga, de nici nu ştiu cum de a putut bate în lemn cioc-cioc. Pesemne că are un talent special pentru asta. Şi mă invită la joacă, în timp ce îmi pune o întrebare serioasă: ce m-aş întreba eu, copilul de acum mulţi ani, pe cea de astăzi? Ei bine, oare să o more »
ești ceea ce faci
Remarc, atât în plan personal cât şi profesional, trei tipuri de comportamente caracteristice oamenilor pe care îi apreciez. Cu siguranță că nu se remarcă în fața tuturor prin aceleași atuuri, pentru că nu toți le vor recunoaște pe acelea. Sincer vorbind, nu avem ochi pentru tot ceea ce am putea să vedem, astfel încât nu vom lua în seamă atitudinile pe care le considerăm lipsite de importanță. Dar vom remarca more »
exerciții de trecut
Cum ar fi… … un weekend întreg să nu-ți folosești telefonul mobil, nici televizorul, deși nu ești nici pe munte, nici în roaming, și fără să dai semne de sevraj; … câteva zile la rând să setezi televizorul pe imagine alb-negru; … dacă te-ai obișnuit să-ți faci cumpărăturile cu mașina, să cari doar cu brațele toate cumpărăturile timp de două-trei săptămâni; … să folosești zahăr și făină, doar în limita more »
limite şi bariere în arii închise
Cam cât de jos poţi urca? Iată o întrebare care, oricât de ciudat ar părea, nu este greşită. Hm, se pare că am chef de comparaţii şi de dat cu părerea 🙂 dar vă asigur că am o scuză. De fapt, treaba e mult mai complexă. Un studiu de caz mi-a aterizat direct în palme. Eh, nu chiar în palme, ci în cămară. Se făcea că într-o cutie de plastic more »
stare de seară
căderea nopții, peste noi vine agale printre albastre picături de rouă coaptă glas de izvor, jucânde chicoteli gânduri de apă muguri efervescenți în palme alunecând ușor cascadă creionată fugitiv cu degetele lungi de pianist cu ochii blânzi cu sufletul ascuns după condeie în goană după ne-ntâmplat îmbrățișând parcursul e însăși devenirea un fior de amintiri, de vals, de viitor. © Iustina Dorobanțu, 2015
pericole la îndemână
Cea mai neagră zi din an nu este cea în care traversezi neglijent strada. Cum nu este nici cea în care nu te uiți pe unde calci, la marginea podului fiind. Ci este cea în care renunți la tine, la ceea ce ai putea fi, mai mult decât acum. Pentru că dacă în primele cazuri ar putea să te salveze providența sau norocul chior – după cum vrei să crezi more »
pașii uriașului
Uriașul se opri pentru câteva momente. Își ridică privirea spre nori. Vedea dincolo de ei, dincolo de orizontul pământeanului de rând. Vedea stelele, în plină zi. Trăia bucuria existenței sale. Fiecare clipă era plină de frumusețea lumii. De ce și-a dorit mai mult, de unde visul său de zbor între lumi, sunt întrebări care nu își vor găsi răspuns. Pesemne că misterul necunoscutului l-a mânat mai departe. A știut cu more »
vara începe primăvara
Precum galbenul din soare a coborât pe Pământ, tot așa și voia bună a plecat călare pe-un fulg de păpădie. Zâmbește cine o găsește. Zâmbește cine o așteaptă. Zâmbește cine a trimis-o mai departe. Zâmbește și râde toată lumea. Nu de invitații la voie bună avem nevoie, ci să o regăsim în noi. O mână de ajutor dă fiecare fior de galben prins de retină. Pentru cine nu și-a văzut lanul de rapiță more »
Gând.
Când spațiul gol se umple cu tăcere, ce rămâne? privește în zare, pentru a găsi în tine răspunsul. [foto]
artist: Sebastian Eriksson
Să alegi ineditul, ca vocație și semnătură unică, ca prezență pe Pământ – e probabil mai degrabă o decizie care vine de la sine, decât o constrângere. Nu cred în comentarii și opinii care duc la ideea exteriorizării unor demoni care ar trebui să fie ținuți încătușați. Nu cred că e vorba de eliberare. E o formă. O exprimare. Un sens. Un ceva imperceptibil puterii de observație și acceptare a more »
de la lume adunate… gânduri bune
De la lume adunate, înapoi la lume date: gânduri optimiste. Pentru că a fi trist nu e o opțiune. Iar când pare să fie astfel prezentul, cu siguranță va trece. Din interior, din suflet.