Numărăm de dragul numerelor… Numărăm de bine, numărăm de rău… Numărăm pe la noi, dar și pe alte meleaguri. Se pare că dă bine. Prinde. Curg click-urile. Eu când văd contorizări de-astea… cu câte chestii sunt bune, câte fac minuni, câte sunt mai albastre decât roșii… știu că nu-s în target. Nu în al lor. Când primesc un astfel de mesaj negativ știu că primul lucru toxic de care să more »
artist: Judy Thorley
Judy Thorley spune că în timp a progresat în munca ei de la acuarelă tradițională la artă mixtă contemporană. Lucrările ei sunt realizate prin stratificare. Imaginile de la bază sunt regăsite prin spălarea și șlefuirea straturilor succesive superioare. Din punctul meu de vedere, eu ca privitor îmi scald ochii în amestecul de culori și imagini. Găsesc loc pentru completări, fragmente de idei pe care imaginația mea le găsește compatibile cu ceea ce more »
Gând. Viața ca un sac.
Viața e un sac cu de toate. Uneori nu are fund, încape oricât în el. Alteori are găuri prin care se scurge totul.
Ce-ți lipsește?
Dacă ar fi să alegeți un lucru, un singur lucru, despre care să spuneți că vă lipsește, care ar fi acela? Sunt curioasă, aș vrea să aflu cam ce își dorește lumea. Dar nu numai. Vreau să vă provoc să cădeți puțin pe gânduri. Dați-vă un răspuns astăzi și întrebați-vă din nou peste o lună. Poate fi ceva material, poate fi ceva imaterial. Poate fi ceva ce alții au, sau more »
Gând. Distanțe.
Când înțelegi că mai ai mult până departe, înseamnă că în sfârșit ești aproape.
râuri
râuri cad din cer ploaie pe soarele întins la umbră.
animaţia zilei de mijloc
Miercurea e o zi plină de promisiuni. Anunţă sfârşitul, cu optimismul începutului. Pentru inimi mari, pentru inimi mici, pentru cele calde, pentru cele înghețate. Pe loc repaus. Pentru vizionare plăcută.
Gând. Pentru și deoarece.
Orice-ai face, fă cu stil. [foto]
Cugetare. În amalgam.
Când vorbele rănesc, o îmbrățișare vindecă. Vorbele pot fi rostite de ochi, iar îmbrățișarea închipuită. Vorbele pot fi citite printre rânduri, iar îmbrățișarea un cântec de leagăn. Amestec de voie, în orice gramaj. Joaca vieții în variații infinite.
Cugetare. Despre timp.
– Ce este timpul de calitate? a fost o întrebare formulată la un curs de parenting la care am participat acum vreo doi ani. Răspunsul nu a venit așa cum l-am așteptat. Mi-a părut nesigur și incert. La fel ca și ceilalți, eram în căutarea unei definiții precise și credeam că odată obținută voi avea cheia spre ceea ce îmi lipsea. De fapt, nu a fost niciun răspuns, ci mai more »
Gând. Povești ascunse.
Povești mari în puține cuvinte. Sau cum nu știm frământările ascunse ale unui chip liniștit. [foto – Ian Komac]
Gând. Diferențe pentru care mulțumesc.
Cerul pocnește. Ecoul aruncă bubuiturile din stânga în dreapta. Cerul se aprinde după fiecare șirag de pocnituri. Liniștea nopții e spartă în mii de bucăți. La noi asta înseamnă că undeva în apropiere cineva aruncă spre cer artificii. În cel mai rău caz, ar fi putut fi o furtună. Viața continuă nestingherită când luminile se sting.
Schimbarea, ceea ce este.
Schimbarea nu vine de nicăieri și nu ne duce niciunde. Decât dacă ne limităm modul în care o trăim. Schimbarea este. Schimbarea se întâmplă, are loc în prezent. Schimbarea – un cuvânt care definește, de fapt, cu totul altceva decât pare. Schimbarea este devenirea din prezent. Nu am gândit astfel dintotdeauna. Poate la început, dar nu am amintiri clare atât de îndepărtate. Nu m-a învățat nimeni – nici acasă, nici la școală more »
Gând. Mic și mare.
Schelete uriașe. Dinozauri care și-au dominat lumea, la vremea lor. Apoi imaginea mâinii și el, dragonul. Și gândul te duce la povestea adormită la care nu te gândisei de mult timp, poate de dinainte de a te naște. Tot așa îi puteam ține și atunci. Dinozauri, dragoni și alte lighioane. Înainte să fim atât de mititei. [sursa foto]
despre spațiu
Despre spațiu, dar nu este despre spațiu ca întindere. Nu cu coordonate. Nu cu axe, nu cu x, nu cu y, nu cu z. Nu despre distanța dintre două puncte, nu despre spațiul umplut de praf stelar între două planete. Despre spațiu ca distanță între noi. Despre cel dintre noi oamenii și mai ales despre cel dintre fațadă și sine. E mult spațiu care rămâne de multe ori gol de a fi, more »
1977. Jurnal nedorit.
Tocmai ce am terminat de mâncat două felii de pâine feliată prăjită, trase zdravăn prin icre și vinete, că mă gândesc să îmi verific pașii. Dau pe bluetooth – ON, dau actualizare și văd cifra mică, mică. Ce-i drept, un pic mai mare decât mă așteptam, anume fix 1977. Pfiu, până la cei 5500 setați ca target, așa, de Doamne-ajută, că vreo zece mii ar fi buni, mai e mult. more »