Miercurea e o zi plină de promisiuni. Anunţă sfârşitul, cu optimismul începutului. Pe loc repaus. Pentru vizionare plăcută. Pentru noi începuturi din ce pare a nu fi.
nu lăsa pe mâine
Nu lăsa pe mâine ce poți face azi. Pentru că poimâine nu vei putea repara ceea ce nu ai schimbat acum. Uneori…. amânăm momentul în care să luăm o decizie, de parcă ar putea veni o zână care să facă lucrurile mai bune, mai frumoase, mai ușor de acceptat. Încercăm să furăm de la viață o bucată de timp în plus, de acomodare. Sau până la apariția unei minuni în more »
artist: Remedios Varo
Prima alegere din 2016… nu-i una ușor de digerat 😉 dar merită. Maria de los Remedios Varo Uranga (1908-1963), artist suprarealist, a lăsat în urmă lucrări deosebite. Am vrut să vă povestesc pe scurt ce am aflat despre ea, dar nu mă pricep la rezumate. Decât să stric totul printr-o poveste prea lungă sau mult prea scurtă, vă trimit direct acolo de unde puteți afla mai multe. Evident, dacă v-am more »
Început de an
În miez de iarnă, între două zile oarecare, timpul se măsoară prin numere. La fel ca ieri, la fel ca mâine. Doar că o dată la 365 de zile contorul se resetează. O ia de la capăt. 1 ianuarie, prima zi a noului an. O zi ca oricare alta, de 24 de ore, care începe cu un răsărit de soare, se termină cu un apus, iar timpul rămas la capete more »
artist: Aurore De La Morinerie
Aurore De La Morinerie, ilustrator. In afară de selecția de mai jos, o găsiți aici.
animația zilei de mijloc
Miercurea e o zi plină de promisiuni. Anunţă sfârşitul, cu optimismul începutului. Pe loc repaus. Pentru vizionare plăcută.
N-am știut…
N-am știut că-mi plac Paraziții. De azi știu. Parazitii feat Daniel Lazar- Demnitate (videoclip oficial)
Norii de noiembrie
Sunt nori grei deasupra. Gri, înghesuiți, tăcuți. Dacă nu ar fi fost atâtea evenimente triste în ultimul timp, m-aș fi gândit că norii ăștia prevestesc ceva. Mi-ar fi umblat mintea aiurea, creând ipoteze sumbre. Mă uit acum la ei și îi văd doar singuratici pe cer. Nu au nicio treabă cu apăsarea noastră, cu grijile din lumea noastră. Nu sunt nori cititori în viitor. Doar sunt. Îi privesc și știu more »
Cugetare. Unități de timp.
Fragmentez timpul în unitățile de măsură convenabile. Azi sunt bune minutele, ieri au fost anotimpurile, mâine mă răzgândesc.
două rațe
Mi-am adus aminte de secvența asta… Două rațe pe un lac. Una e cu fundu-n sus și capu-n lac. Cea de a doua explică. Zburau, erau multe, deodată focurile de armă au început și ele au căzut din cer, una după alta. Au rămas doar două, ele. Cea dintâi e demoralizată. Cum să zbori în „V”, când nu îl poți face un „V” din doar două rațe? secunda 16 :-), more »
Gând. Numere.
Nu suntem numere, suntem procente. Procente mici și arii de interes scăzute. Pentru niște indivizi cu influență în zilele noastre, da. Dar pe mine nu mă interesează ce sunt eu în mintea unui necunoscut, ci cine sunt eu cu adevărat. Asta contează. La fel pentru fiecare. Iar primul rând scris mai sus nu va mai fi valabil, dacă facem ceva pentru asta. Începând cu atitudinea noastră, cu fiecare gest și, more »
introspecție
Te uiți confuz în jur. Încerci să pui cap la cap informațiile. Simți cum te afectează și te consumă tragedia altuia. Altora. Multora. Înțelegi, într-un ungher al minții, că te-ai fi pierdut cu totul dacă era tragedia ta. Ai fi pierdut rezonabilitatea, simțirea, mințile, voința de a fi, urletul, lacrimile. Te-ai fi rupt între două meleaguri. Între a fi aici și a fi acolo, dincolo, cu cei duși, cu cei more »
piese de puzzle
piese de puzzle în mișcare schimbându-și forma rând de rând șotron de zale colorate mă uit la viață, ea la mine, ne salutăm că suntem, că putem. și tocmai de-aia avem o datorie. viața ca puzzle – asta simt după parcugerea atâtor informații, după ce am plâns pentru ei, dar am răsuflat ușurată, după ce am încheiat un doliu național dar continui cu altul personal. viața ca puzzle – unii more »
altceva. în echilibru între ce a fost și ce este.
Am început să mă uit la filme pentru oameni normali. Sau la filme normale, pentru oameni. Adică altceva decât SF. Nu de mult și nu în cantități mari, dar cum eu eram genul SF-only, e o schimbare mare. Sincer vorbind, am început acest articol pe la sfârșitul verii, când tocmai văzusem Toto și surorirle lui, apoi Stalingrad. A urmat Adio dar mai stau putin, iar în seara asta am văzut, more »
animația zilei de mijloc
Miercurea e o zi plină de promisiuni. Anunţă sfârşitul, cu optimismul începutului. Pe loc repaus. Pentru vizionare plăcută.
cercul fericit
– Mama, am desenat un cerc pe jos. Dar l-am șters. – Era un cerc frumos? – Da. – Era un cerc fericit? – Da. Ultimul răspuns a venit ferm și rapid. Și natural. Fără a pune sub semnul întrebării nici curiozitatea mea, nici posibilitatea ca un cerc să fie fericit sau dimpotrivă. – Uite, așa era. Iar cercul prinde contur. Tras prin inel, de suplu ce era. – Și more »