o poezie fără nume
într-un cântec fără sfârșit
se scrie fără rânduri
anonim rămâne omul
ce în scris și-a lăsat visul
către toți necunoscuții lumii
glasul sufletului sau
răsună surd fără sfârșit
sub albul greu și rece
îmi face inima să tremure
gândul că vine clipa
când ecoul brut sunt eu
doar un cititor uitat
care în urmă va lăsa
un oraș pustiu
…………………………….
…………………………
………………………………..
© Iustina Dorobantu
