o poezie fără nume într-un cântec fără sfârșit se scrie fără rânduri anonim rămâne omul ce în scris și-a lăsat visul către toți necunoscuții lumii glasul sufletului sau răsună surd fără sfârșit sub albul greu și rece îmi face inima să tremure gândul că vine clipa când ecoul brut sunt eu doar un cititor uitat care în urmă va lăsa un oraș pustiu ……………………………. ………………………… ……………………………….. © Iustina Dorobantu