Ne naștem frumoși, cu chipuri. Apoi primim măști pe care le refuzăm; o dată, de două ori, de trei ori… până cedăm. Ne punem măștile, asemenea celor din jur. Ne privim în oglindă până nu ne mai recunoaștem. Avem o sclipire de luciditate și vedem urâțenia. Dar masca nu vrea să se dea la o parte. Reușim să o convingem totuși să accepte un compromis: o schimbăm. Masca e sigură more »
Autor: Iustina
dialog imposibil. rochia.
– iti lasi rochia sa cada? – poate – cum adica „poate”? nu stii ce ai de gand sa faci? – nu. – macar… ai de gand sa decizi tu? – mama… Fata inchise bagajul, isi mai arunca o privire de verificare in oglinda mare si pleca in vacanta. Fragment dintr-un Dialog Imposibil.
Cumpăr timp. Vinde cineva?
Nu prea auzim așa ceva, poate chiar deloc. Într-o lume în care aproape totul este catalogat și are un preț de referință, ne-a rămas ceva foarte valoros, fără preț aplicabil. Timpul. Lipsa lui ne omoară. Abundența lui nu prea există și singura explicație rezonabilă pe care o primim când ne plângem că uneori o secundă trece prea greu sau că un an trece prea repede… este că totul este relativ. more »
las în urmă omul
las în urmă omul şi trăiesc aşa cum simt. mă transform şi devin ceea ce sunt. sunt mereu la fel, deşi par ca mă schimb în fiecare clipă. serpentinele s-au transformat într-un drum drept, pentru următorul kilometru cel mult. maşina rulează cu viteză pe şosea. roţile se lipesc şi dezlipesc de mâzga depusă… şi cadenţa lor îmi dă avântul. mă desprind şi mă ridic. sunt uliu. îmi întind aripile şi more »
ziua in care am ajuns la 0
Zero. Acel zero care m-a pasionat dintotdeauna. Oare tocmai fixatia mea pentru zero sa ma fi adus in punctul in care ma gasesc acum? Si mai exact, stiu eu unde sunt acum sau e doar imaginatia care zbarnaie in jurul meu ca o libelula? Sa fie zero destinatia mea? Si oare dupa zero… e inainte sau inapoi? E drumul ce il voi continua sau doar copia mea din oglinda? more »
Jurnal de drum, zi dupa zi (03)
03. miercuri, noapte albă, noapte gri – Mama, hai să ne trezim! se auzi glăsciorul fetiței. Buimacă de somn, îmi arunc ochii spre ceasul de pe notieră. 4:20, dimineața. Nu-mi vine să cred şi chiar mă întreb dacă nu cumva visez… Mă culc la loc, dar îndemnul la trezire se repetă. Ea vorbeşte serios. Mă ridic din pat şi ne jucăm până spre 6 dimineaţa. Apoi, dormim tun amândouă. Până more »
Jurnal de drum, zi dupa zi (02)
02. marti, cu trei ceasuri Trei ceasuri bune, de opt ori. Trei ceasuri de somn, trei de muncă, trei pe drum, trei acasă, trei la mall, trei la şcoală, trei în parc, trei pe net, trei la volan, trei la sală, trei în vizită, trei şi iarăşi trei. ~~~ ~~~ ~~~ ~~~ ~~~ Mie îmi place să cred că nu există cele trei ceasuri rele de marţi, dar implicit nici more »
Jurnal de drum, zi dupa zi (01)
01. luni, la drum prin mulţime Stau tăcută pe băncuţa de două locuri, iar aerul rece împins de ventilaţie imi dă un sentiment neplăcut. În stație mai așteaptă câțiva pasageri, la fel de apatici. Parcă nici nu am lăsat in urmă un week-end întreg… sau poate tocmai asta e cauza… Trenul oprește. Îl văd în ultima clipă, dar bănuiesc ca e ajuns de ceva timp. După ce mă arunc efectiv more »
Jurnal de drum, zi dupa zi (introducere)
pasaje scurte, descriind viaţa, aşa cum e. întâmplări trăite, scene văzute, exerciţiu de imaginaţie. mereu la persoana întâi, aici eu nu am nici vârstă, nici sex, nici religie, nici etnie. sunt jon-jane doe.
vacanţă. azi, aici, acum.
Plec în vacanţă. Mă sui pe-o margine de zid şi mă uit în zare. Oameni mulţi, grăbiţi, trec pe strada plouată. Sunt cu ei, pas după pas. Pe fiecare dintre ei îi însoțesc de la un capăt la celălalt al străzii. Unul se duce la cămin, bucuros pentru examenul trecut cu bine. Unul merge acasă, grăbit; trebuie să se oprească la farmacie pentru a-i lua un medicament copilului bolnav. O more »
cum ne știam odată
mi-e dor de soare dor de mine și de tine așa cum ne știam odată; mi-e dor de ploaie și mi-e sete de apa rece de izvor; mi-e dor de ce am fost cândva, de cum râdeam cu poftă. mă uit la poza ce-mi vorbește… nu știu ce-aș putea să-i spun. și în album la locul ei o pun. © Iustina Dorobanțu, 2013
reguli, exceptii, indrazneala si alte citate
Deruland azi prin ce s-a mai pus pe facebook, imi pica ochii pe o poza. Un citat deloc optimist: ”Extinsion is the rule. Survival is the exception”. De Carl Sagan. Bun inceput pentru prima zi de Paste, imi zic. Si totusi, e doar un inceput pentru a gasi mai mult. Caut si alte citate din Carl Sagan, si gasesc cateva care imi atrag atentia (aici). Apoi deschis o noua pagina ca more »
noduri
Imi aduc aminte cum mergeam cu mama la biserica in Joia Mare. Eram in scoala generala, mai tarziu in liceu. Apoi, an de an, am rarit drumurile la biserica. Am sarit peste deniile din Joia Mare, apoi peste trecutul pe sub masa din Vinerea Mare. Nu mai stiu in ce an, mama aflase de la cineva de un obicei: se spunea ca o persoana poate sa faca 12 noduri in more »
poarta secreta
Castelul din poveste ar trebui sa aiba o poarta secreta. Sau, mai curand, sa duca spre un loc secret… ca acesta. Asa o sa arate poarta din spate, cand voi visa urmatoarea data. Si voi visa cu ochii deschisi, iar gura va povesti. Va spune lucruri incredibile, de care ma voi mira si eu.
prima seara de vara…
prima zi de vara a acestui an a venit intr-o seara frumoasa cu luna plina. era in ultimele zile ale lui aprilie cand liliacul era inflorit. cam asa o sa ne amintim de 2013…
zile in asteptare
Sunt zile cand stai la rascruce de drumuri – desi ceilalti nu vad ca ar trece vreun drum pe acolo. Sunt zile cand esti singur in multime – fara sa mai vezi multimea din jur. Sunt zile cand soarele rasare si apune; sau apune si rasare – in aceeasi clipa. Sunt zile cand vantul bate puternic dar nu te clinteste. Sunt zile inainte de clipa de maine. Sunt zile si zile.