Cazi, apoi te ridici. Te loveşti, te răneşti, sau poate te arzi. Orice ar fi, te îngrijeşti şi te vindeci.
Dar cuvintele grele aruncate de semeni lasă cicatrice care nu dispar uşor. Pentru unii, devin răni care nu se închid niciodată. Rămân ascunse în spatele aparenţelor, în timp ce ele mănâncă din interior, precum caria lemnul.
Cel mai bun cadou pe care ţi-l poţi face este să ocoleşti astfel de oameni, să îi ignori, să nu le dai putere asupra ta. Aşa cum există conducere preventivă sau profilaxia bolilor, tot aşa există şi stop joc! pentru astfel de situaţii. Nimeni pe lume nu are voie să te eticheteze. Nimeni nu are dreptul să îţi arunce jigniri. Nimeni nu ar trebui să se trezească vorbind despre alţii.
Tu, doar tu te cunoşti. Nu îi lăsa pe alţii să îţi vorbească despre tine.
sursa foto: msJaydee
Vorbele altora nu știu dacă le-aș putea opri, dar sigur le pot ignora, ceea ce si fac!
Dar uneori mă întreb: oare chiar mă cunosc într-adevăr? Am senzația că mereu rămân colțișoare pe care nu am reușit să le pătrund, sa le cunosc, deși fac parte din mine însumi. Și atunci caut tot mai adânc în interiorul meu!
Ceea ce e un lucru bun, nu-i aşa?
Cum ar fi să nu mai avem nimic de aflat despre noi înşine? 🙂
Gura lumii, Iustina, n-o acoperi nici de-i îndeși Carpații în ea! Va vorbi oricum, neîntrebată, verzi și uscate, poate-poate si-o justifica nevoia de-a înfuleca bucate… 😉
Din lipsă de ocupaţie. Dacă ar avea ce face şi-ar umple timpul şi mintea cu altceva.