Prea des ne spunem „mi-e greu”
Prea des ne mâniem
Prea ușor aruncăm vorbe
Prea ușor renunțăm
Prea mult ne-am obișnuit să ne plângem
Să cerem mai mult când avem suficient
Și chiar de-am aveam totul…
Probabil că atunci am avea cel mai puțin.
Din timp în timp, e bine să ne aducem aminte că există oameni pentru care nu mai pot nu există în vocabular. Sigur că nu le este ușor, dar au învățat să meargă mai departe, cu modestie și bun simț. Ei aleg să vadă bucuria vieții în fiecare clipă și să prețuiască acest dar. De la ei avem de învățat.
Poate că ați auzit deja de el… sau poate nu. Vă invit să vedeți filmul până la capăt. Și îi mulțumesc lui Zolty pentru lecția de astăzi. Am găsit și articolul original cu povestea lui Costel Pîrnău.
Mai departe… citând o colegă, o să vă zic… un sincer și simplu Weekend pozitiv! 😉
Fără cuvinte! În fața acestui om mă înclin cu cel mai mare respect!
Mulțumesc, Iustina, sincer!
Aşa este, merită tot respectul şi admiraţia noastră. Şi probabil că nu este singurul care a reușit să se ridice din propria cenuşă.
De acum înainte, mă abţin să mai zic „nu mai pot, mi-e greu”.
Weekend plăcut, Loredana!
Subscriu!
Weekend plăcut și ție! 🙂
Nu am avut timp sa vizionez filmul, promit ca intru mai pe seara, parca ma recunosc si eu in gandurile de mai sus, ca si eu am obiceiul ca atunci cand cad in depresie sa mi se para totul negru. Dar imi revin repede, si asa este sunt oameni care ne dau adevarate lectii de viata!
Cred că ieri a făcut wordpress niste glume, vad ca nu apare raspunsul 🙁
Filmul merită văzut până la capăt. E un exemplu despre cum nimic nu poate tine in loc un om care isi doreste cu adevărat să trăiască si să se bucure de viată.
Weekend frumos!
E 1 Martie! In aceasta dimineata soarele a batut in geam mai insistent. Ai deschis si ai lasat primavara sa intre in casa – e 1 Martie!. ╭•⊰✿╭•⊰✿╭•⊰✿ 🙂
Primăvara a intrat în casă şi în suflet 🙂 n-a avut nicio sansă să n-o facă, cu urări aşa frumoase!
Barbatul din film e un model de curaj, de tenacitate. Un real model pentru multi.
Nu obisnuiesc sa spun ca nu mai pot. Desi mi-e cat se poate de greu si asta de mult timp si ma mir de cate ori gasesc oameni care se plang de tot felul de nimicuri. Intr-o zi am gasit undeva pe cineva plangandu-se de job-ul sau. Eu credeam ca n-are, cand colo nu-i convenea nu mai stiu ce la job…
Eu recunosc că de multe ori îmi stă pe limbă să zic „nu mai pot”, chiar dacă numai pentru mine. Vreau să îmi scot din vocabular această vorbă. Fiecare îşi ştie propriile probleme… însă unele clar sunt mult mai grave şi greu de dus. Îi apreciez mult pe cei care se luptă pentru fiecare zi, şi totusi sunt cei mai plini de viaţă…