N-aş vrea să ştiu (mai mult)
N-aş vrea să fiu (atât de puţin)
Aş vrea să râd (cu tine)
Aş vrea să cânt (în zori).
N-aş vrea să plâng (de dor)
Aş vrea să fim (doar unul).
Dar oare cât mai am de mers
Până la tine?
Şi oare cât mai am de plâns
Până la mine?
În aşteptarea ta
Voi sta (în balans)
Iar cei ce nu cunosc vor crede
Că eu alunec (în derivă).
(c) Iustina Dorobanţu, 2013
Balansul parca ar fi de fapt un dans al vorbelor. L-ai descris frumos…
Mulţumesc frumos pentru apreciere 🙂
Weekend plăcut!