Plecat sub greutăţile vieţii, copacul fără de crengi priveşte pământul. Va avea mulţi ani de acum înainte în care să-l înveţe, să-i cunoască fiecare nuanţă, să-l ştie când e secat, când e prea umed. Va ştii când îi e prea greu să-l care, dar asta nu va schimba nimic, căci de acolo nu are unde pleca. Luna îi priveşte… roşeşte uşor şi se prelinge printre crengi. E iarnă. Iarna vieţii lor. more »
Etichetă: luna
Luna mea alba frumoasă
Ne privești de sus frumoasă Ne întorci privirea-n drum Ne uimești și ne adormi Luna mea duioasă Când o geană, când măreață, Când ascunsă după nori… Biscuite frânt în două Luna mea petrecăreață Azi apari în plină noapte Să veghezi zorii tăcută Mâine pe lumină vii Luna mea necunoscută Un ochi mare lucitor Sfidător peste necazuri Te ridici și te cobori Luna mea tăioasă Nu lași more »