Bucuria de a fi, de a trăi fiecare clipă din plin, de a zâmbi cu toată inima – se învață, se îngrijește, se crește, se trăiește. Începe cu un zâmbet către sine, apoi devine o stare. Este noua stare de a fi, una pe care de la un anumit moment începi să o percepi altfel decât în ziua precedentă. Când începi să îi înțelegi cu adevărat valoarea, când o trăiești autentic, sincer, ai șansa să îi găsești noi fațete. O regăsești acolo unde te așteptai mai puțin.
Și totul începe – sau poate să înceapă – atât de simplu… Cu un zâmbet de mulțumire așternut pe chip atunci când lași capul pe pernă, seara târziu. Indiferent cum ți-a fost ziua. Indiferent de ceea ce știi despre ziua de mâine. Pentru că puntea dintre zile nu e doar foșnetul unei pagini întoarse, e mult mai mult. E tot ceea ce o lași să fie.
Eșa este…Zâmbetul vine numai din tine, nimic din afară nu te poate face să zâmbești dacă nu compasiomează, dacă nu rezonează cu zâmbetul tău interior.
Și, adaug, zâmbetul e contagios.