Îmi aduc aminte cum tricota bunica… unu pe față, unu pe dos, unu pe față, unu pe dos… curgeau ochiurile și rândurile și din nimic apărea ceva. Întotdeauna era ceva frumos şi neapărat ceva util, mai pufos sau mai aspru în funcţie de anotimp. O priveam fascinată, deşi nu cred că i-am spus niciodată… Când a considerat că venise timpul să mă învețe cum e cu treburile pe care trebuie more »