Joc. Viaţa ca un joc.
Oameni, ani, griji, bucurii, de toate, şi între timp slalom printre ele. Ajungi la un capăt de drum, te uiţi în urmă şi simţi că totul a fost un joc. Ai fost doar un pion sau tu ai făcut regulile? Ai o mulţime de gânduri. Râzi şi te necăjeşti, în acelaşi timp.
Apoi îţi dai seama: la capătul unui drum, este începutul altuia! Te pregăteşti de ceea ce va urma, acum ştii cum. Să înceapă jocurile! zici. Ai prins gustul şi nu-ţi mai este teamă de nimic din ce-ar putea urma. Iar punctul acela de cotitură, vine când îi este rostul. Nu eşti copil sau bătrân, eşti la vârsta potrivită pentru tine. Nu eşti sărac sau bogat, ai atât cât îţi este necesar. Nu eşti împovărat de griji, sau, dimpotrivă, lipsit de greutăţi, ci duci atât cât poţi duce. Nu eşti înconjurat de mulţi prieteni sau doar singur, eşti aşa cum este nevoie pentru a te contura mai frumos. Cu siguranţă toate acestea ţi s-au părut altfel la vremea lor, dar ce contează este ce ai învăţat din toate. Viaţa este un joc frumos, plin de culori, plin de oameni, de iubire, de soare, de minuni, de împlinire. Să afli secretul fericirii tale, fără reţete prefabricate, asta este o mare realizare. Şi dacă tu crezi că nu ai ajuns încă acolo, că nu ai aflat ingredientul secret, declară deschis jocul. E marele joc al vieţii tale, nu-l lăsa pe seama altora!
Ridicaţi cortina, vă rog! Începe jocul.
