a fost o zi de vineri cand l-am vazut prima data. a trecut pe langa mine fara sa ma observe. eu insa nu pot sa ii uit chipul. blond, cu parul lasat putin in vant. razele soarelui ii conturau profilul. era inalt si frumos. cel mai frumos. iar eu eram nimic mai mult decat un pui de om care se indragostea pentru prima data. ~~~ ~~~ ~~~ ~~~ ~~~ ma more »
Etichetă: proza scurta
te iubesc. atât de mult.
te iubesc. atât de mult că uit unde sunt. atât de mult că îmi dezechilibrezi lumea. atât de mult că aș zbura cu tine. atât de mult că îmi doresc să nu zburăm, totuși. atât de mult că uităm de noi. atât de mult că sunt la limita realului când te sărut. atât de mult ca îmi pierd capul. te iubesc. atât de mult ca nu mai știu care e verticala more »
monștri, demoni și alți pitici.
ma bântuie imaginea ta, deși nu te știu cine ești. treceai să mă vezi din când în când și eu uram asta cu desăvârșire. știu sigur că fugeai când aprindeam lumina. apoi ai dispărut, pentru mult timp. și mi-a plăcut treaba asta. am dormit liniștită mut timp și zilele erau frumoase. apoi mi-am adus cumva aminte de tine. într-o zi, în plin soare, când doar la tine nu ar fi more »
curg stele…
Am închis geamul. Era deja prea târziu şi stelele vroiau să intre în cameră. Nu le mai ajungea tot cerul, vroiau şi o bucățică din dormitorul meu, din singurul loc care îmi rămăsese doar al meu. Mă întind pe pat şi privesc tavanul, cât pot să mai văd din el în bezna asta. E tăcere. O tăcere apăsătoare, densă. Mă acoperă ca o plapumă groasă şi mă ţintuieşte de pat. more »
melange.
– Mi-e frica… – Nu-ti fie! – Vorbesti serios? Serios, serios? Si, ma rog, de ce te-as crede, cine esti tu sa-mi spui asta? Cine esti tu sa ma convingi? – [se auzi un pufait de ras amar] Credeam ca stii… – Am o banuiala… Dar cum sa stiu eu sigur? Cum stiu ca nu esti altul care te prefaci ca esti el? [niciun raspuns] – Pentru unul din „aia” more »
dialog imposibil. rochia.
– iti lasi rochia sa cada? – poate – cum adica „poate”? nu stii ce ai de gand sa faci? – nu. – macar… ai de gand sa decizi tu? – mama… Fata inchise bagajul, isi mai arunca o privire de verificare in oglinda mare si pleca in vacanta. Fragment dintr-un Dialog Imposibil.
las în urmă omul
las în urmă omul şi trăiesc aşa cum simt. mă transform şi devin ceea ce sunt. sunt mereu la fel, deşi par ca mă schimb în fiecare clipă. serpentinele s-au transformat într-un drum drept, pentru următorul kilometru cel mult. maşina rulează cu viteză pe şosea. roţile se lipesc şi dezlipesc de mâzga depusă… şi cadenţa lor îmi dă avântul. mă desprind şi mă ridic. sunt uliu. îmi întind aripile şi more »
ziua in care am ajuns la 0
Zero. Acel zero care m-a pasionat dintotdeauna. Oare tocmai fixatia mea pentru zero sa ma fi adus in punctul in care ma gasesc acum? Si mai exact, stiu eu unde sunt acum sau e doar imaginatia care zbarnaie in jurul meu ca o libelula? Sa fie zero destinatia mea? Si oare dupa zero… e inainte sau inapoi? E drumul ce il voi continua sau doar copia mea din oglinda? more »
Jurnal de drum, zi dupa zi (03)
03. miercuri, noapte albă, noapte gri – Mama, hai să ne trezim! se auzi glăsciorul fetiței. Buimacă de somn, îmi arunc ochii spre ceasul de pe notieră. 4:20, dimineața. Nu-mi vine să cred şi chiar mă întreb dacă nu cumva visez… Mă culc la loc, dar îndemnul la trezire se repetă. Ea vorbeşte serios. Mă ridic din pat şi ne jucăm până spre 6 dimineaţa. Apoi, dormim tun amândouă. Până more »
Jurnal de drum, zi dupa zi (02)
02. marti, cu trei ceasuri Trei ceasuri bune, de opt ori. Trei ceasuri de somn, trei de muncă, trei pe drum, trei acasă, trei la mall, trei la şcoală, trei în parc, trei pe net, trei la volan, trei la sală, trei în vizită, trei şi iarăşi trei. ~~~ ~~~ ~~~ ~~~ ~~~ Mie îmi place să cred că nu există cele trei ceasuri rele de marţi, dar implicit nici more »
Jurnal de drum, zi dupa zi (01)
01. luni, la drum prin mulţime Stau tăcută pe băncuţa de două locuri, iar aerul rece împins de ventilaţie imi dă un sentiment neplăcut. În stație mai așteaptă câțiva pasageri, la fel de apatici. Parcă nici nu am lăsat in urmă un week-end întreg… sau poate tocmai asta e cauza… Trenul oprește. Îl văd în ultima clipă, dar bănuiesc ca e ajuns de ceva timp. După ce mă arunc efectiv more »
Jurnal de drum, zi dupa zi (introducere)
pasaje scurte, descriind viaţa, aşa cum e. întâmplări trăite, scene văzute, exerciţiu de imaginaţie. mereu la persoana întâi, aici eu nu am nici vârstă, nici sex, nici religie, nici etnie. sunt jon-jane doe.
vacanţă. azi, aici, acum.
Plec în vacanţă. Mă sui pe-o margine de zid şi mă uit în zare. Oameni mulţi, grăbiţi, trec pe strada plouată. Sunt cu ei, pas după pas. Pe fiecare dintre ei îi însoțesc de la un capăt la celălalt al străzii. Unul se duce la cămin, bucuros pentru examenul trecut cu bine. Unul merge acasă, grăbit; trebuie să se oprească la farmacie pentru a-i lua un medicament copilului bolnav. O more »