An: 2016

Suntem aici* ca să învățăm. Să plecăm cu mai mult decât aveam la sosire. (*unde aici este atât despre loc cât și despre timp, planetă și secol)

Dacă astăzi nu-mi găsesc cuvintele, nu înseamnă că nu am nimic de spus. Dacă tac, nu înseamnă că n-aș avea de comentat. Dacă renunț, nu înseamnă că pierd. Dacă râd, nu înseamnă că nu sufăr. Dacă alerg, nu înseamnă că ajung acolo unde planificasem. Dacă plâng, nu înseamnă că o fac de supărare. Dacă aș fi lăsat gheața la umbră, nu înseamnă că nu s-ar fi topit. Dacă am știi more »

Plouă. A venit în sfârșit toamna. Ieri a fost cald, de azi se face frig. Școlile au început primul semestru. Urmează și învățământul universitar. E ca și cum, la scară mai mare, e o zi de luni, de reluare a activității. S-au dus orele libere de weekend. Dar ce frumos, ce bine! Ce bine că are ce ne preocupa – un serviciu, o școală. Ce bine că avem de unde pleca dimineața more »

N-am știut cât de mult mi-a lipsit… decât când l-am avut înapoi. Să nu-l văd, să nu-mi fie aproape, sa nu-l pot atinge… a fost greu. Mai ales în primele zile. Apoi am intrat într-o nouă rutină fără el. O nouă normalitate. Un nou ritm. Ieri însă… s-a întors la mine. Ce senzație… Ce bine e cu laptop-ul recuperat de la service 🙂 Incredibil câtă libertate ne dau lucrurile cu more »

Data viitoare când te vei întâlni cu o zi senină cu cer albastru, puţini nori şi un vânt uşor, priveşte. Ia o pătură. Găsește un loc potrivit să te întinzi. Apoi privește cerul. Privește norii cum vin şi se duc. Privește-i ușori, grei, pufoşi, ghemotoace de alb. Privește-i cum se destramă. Privește-i cum sunt. Privește-i cum devin. Privește-i. Te pierzi printre ei. Te pierd gândurile tale. Te pierd grijile. Privește more »

În primul an am ales Grecia din curiozitate. Halkidiki e o destinație destul de cunoscută pentru români, aşa că ne-am zis „de ce nu?”. Ne-am plimbat pe braţul nostru (peninsula are formă de trident), dar şi pe unul din cele două învecinate. În al doilea an am ales Grecia din comoditate. Era aproape şi știam că e ok. Dar ne-am schimbat destinația, din peninsulă în insulă. Thassos a fost. Am more »

Simțul umorului e mai relaxat când purtătorul simțului e odihnit. Dacă iarna nu-i ca vara, nici dimineața nu-i ca seara.

Ploaia bătea în geamuri cu o foame nebună. O auzeam cum învelește pereții, cum caută să pătrundă spre noi. Am ascultat-o un timp, de dincolo de ușă, în siguranță. Apoi m-am hotărât să ies. Îmi și imaginam cum o să ies desculță, cum o să plouă rece, cu picături mari, cum ploaia o să cadă peste mine… Tot trupul meu va fi îmbrăcat în șiroaie de apă. Iar eu o more »

Mi-am adus aminte de un exercițiu pe care îmi pace să îl reiau din când în când. Las melodia asta să curgă și recitesc un text mai vechi – „las în urmă omul„. Închid ochii și alerg, alerg, alerg. Eu, tot eu, în mii de forme. Eu, tot eu, în stare după stare. Mă visez tot acolo unde s-a născut acest exercițiu, pe drumul spre Cheia, înaintând spre munți. Acolo more »

Ceea ce e în sufletul unui om, nu poate fi cunoscut de un altul.