Plecat sub greutăţile vieţii, copacul fără de crengi priveşte pământul. Va avea mulţi ani de acum înainte în care să-l înveţe, să-i cunoască fiecare nuanţă, să-l ştie când e secat, când e prea umed. Va ştii când îi e prea greu să-l care, dar asta nu va schimba nimic, căci de acolo nu are unde pleca. Luna îi priveşte… roşeşte uşor şi se prelinge printre crengi. E iarnă. Iarna vieţii lor. more »
Zi: 17 ianuarie 2014
regrete în tranşee
Păcătoase-s regretele… îţi schimbă faţa într-una posomorâtă, te chinuie, te prind de un picior, îţi dau un brânci şi apoi şterg cu tine pe jos în timp ce te trag de-a lungul unei străzi pline cu spectatori, care nu-s tocmai oarecine, ci toate rudele îndepărtate, toţi vecinii, colegii, ăi mai guralivi dintre ei şi care fac din ţânţar armăsar. Şi-aşa dacă îţi dai drumul la limbă şi-ţi exprimi un regret, more »