Gândurile mele
furtuni solare
bătăile inimii
galaxii ce se prăbușesc una într-alta
timpul ce staționează o clipă
electric pe șira spinării
emoții
un salt în punctul de colectă
un cec în alb pentru o gaură neagră
haos și zgomot și gri de furtună
apoi nimic nu mai mișcă.
Un sac fără fund
de timp aglomerat
ca un pietroi prins de glezne
mă trage în jos, în hău, în vârtej.
Apoi liniște
liniște și parfum de frezii
frezii și ciripit de păsărele
bătăi de aripi și zbor
dincolo de capătul timpului și spațiului
trecând de barieră
e începutul
pentru cei ce nu s-au oprit.
