„De care o fi mai bine să te ocupi: de gestiunea oboselii sau de gestiunea odihnei?”
Așa suna o întrebare al cărei răspuns văd că îl căutam prin februarie 2015. Fie mi-am pierdut rapid interesul, fie oboseala a fost cam mare; nu țin minte care să fi fost motivul, însă am lăsat aceste cuvinte neatinse în stadiul de ciornă de articol. Astăzi, răscolind prin „ce-o fi disponibil prin ciorne, bun de preluat, prelucrat și preparat”, am dat peste ele.
Întâi de toate, oricât aș vrea să reduc ceva ce nu-i în regulă, nu o pot face complet independent. Nu pot lua oboseala în mâini, s-o strâng și s-o împăturesc, s-o micșorez și să mă lepăd de ea. Nu până nu am cu ce umplu spațiul care rămâne disponibil în lipsa ei. Așa că aș merge direct către odihnă și timp petrecut frumos și l-aș extinde. Aș umple zilele cu momente de bucurie, cu citit, cu studiu, cu muncă făcută cu drag, cu oameni, cu îmbrățișări, cu glume și cu chestii care să conteze peste ani.
Aș lăsa în pace preocuparea legată de ceea ce nu merge. Și n-aș încerca să cosmetizez ceva ce nu-i în regulă. Nici să-i dau sens sau să reorganizez un interval de timp prea scurt pentru tot ceea ce ar vrea să cuprindă. Nu poți umple un sac cu întâmplări, probleme și emoții mai mult decât poate cuprinde. Nu merge să faci un vârf în afara lui și să tot pui acolo. Dar poți să pui deoparte. Mai faci o grămăjoară, poate două, câte ai nevoie. Apoi te îngrijești să fie spațiu lăsat între ele. Este spațiul de care ai nevoie ca să respiri, să trăiești, să te bucuri și să găsești forța să continui. Ai grijă de tot spațiul tău – să existe, să fie suficient, să-ți aducă liniște și bucurie, energie și încredere. Iar când începi să te îngrijești de latura aceasta, o să vezi cum îi poți oferi și mai mult timp, pentru că începe să scadă timpul problemelor. Uneori scade cu adevărat, căci o minte odihnită poate rezolva mai mult, mai bine. Alteori nu scade, dar se reduce greutatea și apăsarea și asta contează cu adevărat, pentru că minutele nu au fix șaizeci de secunde, ci o lungime determinată de o formulă complexă și abstractă cu un multiplu de emoție.
