pentru căşti. Serj Tankian – Occupied Tears.

Înainte de închide o lungă zi de luni… vă propun câteva vorbe rupte dintr-o melodie… Ştiu că nu e tocmai pe gustul tuturor, dar îmi asum riscul de a vă îndemna să ascultaţi. Este favoritul meu de ani buni. Mă regăsesc în acordurile care aleargă nebune, care se formează, se modifică, se construiesc din ce au fost spre ce vor să fie. Grăbit sau alene, aducând de multe ori în faţă lucruri pe care alţii evită să le rostească.

Ascult şi muzici mai pământene (şi de dragoste, şi de dor, şi de ascultat în public) nu vă impacientaţi 🙂

"Don't you all know?
Don't you all care?
Don't you all see how this isn't fair?
Are we all blind? Do we not see?
Do we not bend to misery?

Of course we all know
Of course we all care
Of course we all see how this isn't fair
We are not blind. Yes, we do see
It's time to end this misery"

Serj Tankian - Occupied Tears