Archives

spacer

punţi

Punţile peste generaţii… atât de valoroase, dar atât de limitate în timp, sunt momentele binecuvântate (poate singurele) în care învăţăm despre viaţă alături de cei mai buni mentori.

image

sursa foto: pinterest

spacer

prin trafic

În viaţă e ca în trafic. Poţi să alegi banda pe care se înaintează încet, dar sigur. Sau alegi banda pe care trebuie să te agiţi, să cauţi alternative, îţi solicită atenţie sporită, dar te poate duce departe.

În trafic e ca în viaţă. Uneori ai de ales: mergi înainte, coteşti, alegi un drum paralel sau te întorci. Alteori nu ai de ales. Nu poţi schimba banda: respecţi reguli, nu eşti lăsat de alţii, te întâmpină ziduri sau poate chiar nu ai curaj.

spacer

eu plâng din când în când…

eu plâng din când în când… şi uneori plâng bine. bine, nu ca timp, nu ca volum de lacrimi. bine, ca o gură de aer pentru suflet.

mulţumesc Solleey pentru plânsul de astăzi.

iar voi, cei care aţi ajuns să vedeţi aceste rânduri, daţi patru minute din viaţa voastră. cheltuiţi-le bine. nu luaţi ochii de la ecran, nu fugiţi de adevăr. click pe linkul de mai sus.

spacer

final iulie, cu nori pe cer

Am ajuns deja în ultima zi a lunii. E încă iulie şi e târziu. Târziu, ca in orele târzii ale nopţii. Dar e târziu în an. Adică a trecut mai bine de jumătate şi restul promite să se scurgă la fel de repede. Nu ştiu de ce, dar parcă mă aşteptam la mai multe din acestă jumătate de an şi ceva. Multe au fost, poate chiar până la limita la care pot să le duc. Dar simt că lipseşte ceva din peisaj, parcă în tot acest interval de timp ar fi trebuit să se mai întâmple ceva… şi totuşi nu s-a întâmplat. E un sentiment pe care îl resimt destul de apăsător şi atunci eu nu pot trage decât o concluzie : e real. Dacă ar fi tehnic posibil aşa ceva… e un lucru greu de comentat sau argumentat – e SF pur. Îmi ridic privirea pe geam şi văd norii gri şi grei care anunţă o ploaie urâtă. Cod galben, portocaliu, cine ştie… ploaie, furtună, potop, bălţi, fulgere, oameni stropiţi de maşini mult prea grăbite şi şoferii lor nepăsători. Şi în acest gri bacovian găsesc explicaţia apăsării pe care o resimt. Mă mint pe faţă, îmi spun că am găsit adevărul căutat şi merg mai departe. Pasărea phoenix renaşte din foc, aşa se spune… o poveste frumoasă inventată cel mai probabil de un pesimist care vroia să devină optimist şi care a reuşit să inspire şi să ridice de la pământ mulţi oameni. O poveste de care să te legi în zilele când iţi vine să fugi rupând pămâmntul. O sursă de putere. O găselniţă de inspiraţie pentru viaţă. Un imbold în care mă regăsesc şi pe care am învăţat să îl folosesc.

Fiecare om este altfel. De la aspectul fizic, până la ultimul gând, pâna la ceea ce îl defineşte ca individ. De la evenimentele pe care le trăim împreună, dar le percem şi ne afectează în mod diferit, până la cele mai lăuntrice trăiri, pe care le păstrăm doar pentru noi. Ne naştem în medii diferite, în familii cu valori diferite.

spacer