Archives

o bucată de soare

image

Şi-a rupt o bucată din suflet şi mi-a întins-o.
Poftim, e pentru tine! mi-a spus zâmbind.
Am luat bucățica de soare şi am fixat-o pe un perete, tablou. Am sorbit din cafea şi am muşcat cu poftă din plăcinta cu brânză. Apoi am privit dunga de lumină de pe perete.
E un fel de cadou? încerc eu să fac conversaţie.
Nu te gândi prea mult la asta. Să zicem că e dreptul tău. Acceptă asta.
Bun, atunci să mă arunc în zi.

Tocmai ce-am fost într-un dialog imposibil. Sau discuţia e ruptă din realitatea stelară.

sursa foto

spacer

poveste fără sfârșit

copilul: Ce-i o poveste, dacă nu are un sfârșit?
copacul: E un început căruia nu-i este fi permis să fie.
copilul: E… rupt?
copacul: Nepornit!
copilul: Pot schimba asta! am să cresc mare și am să îndrept lucrurile!
copacul zâmbi amar, pierdut. cu câți copii vorbise de-a lungul veacurilor… știa că atunci când cresc mari își uită promisiunile.

Fragment dintr-un Dialog Imposibil.

spacer

ti-aduci aminte…?

ZsaZsa BellagioTi-aduci aminte de mine? Treceam in fiecare zi prin fata biroului tau. Iti simteam privirea cum imi aluneca pe picioare in jos si imi prindea gleznele. Incepusem atunci sa port doar fustite vaporoase si ciorapi de la marile casa de moda, atat de mult iti savuram privirea si nu o putem rata in nicio zi. Incepusem sa regret ca nu te pot vedea in week-end-uri, cum te prefaci nepasator. Tin si acum minte ziua cand mi-am dat seama ca inima ta bate altfel cand sunt in preajma ta. Era o liniste apasatoare si abia se auzeau cateva taste apasate sacadat de secretara ta. Venisem sa iti aduc un dosar si mi-ai parut tare antipatic. Mi-ai raspuns in doi peri si m-ai expediat, de parca nu iti pasa de afacerea respectiva. M-am ridicat bosumflata si gandindu-ma ca daca o sa fiu vreodata in locul tau, si stiu ca imi doream cu ardoare sa fiu, atunci nu o sa tratez pe nimeni asa, dupa atatea ore de munca sa ii arat ca nu face doi bani. Stiu ca ma indreptam spre usa si cred ca nu au fost mai mult de zece secunde pana am disparut din biroul tau. Asta in realitate, in lumea in care exista ceasuri,

spacer

melange.

flowers– Mi-e frica…

– Nu-ti fie!

– Vorbesti serios? Serios, serios? Si, ma rog, de ce te-as crede, cine esti tu sa-mi spui asta? Cine esti tu sa ma convingi?

– [se auzi un pufait de ras amar] Credeam ca stii…

– Am o banuiala… Dar cum sa stiu eu sigur? Cum stiu ca nu esti altul care te prefaci ca esti el?

[niciun raspuns]

– Pentru unul din „aia” nu ar avea chiar atata tupeu, sa se prefaca a fi el…

– Tu cine mai esti?

– Constiinta. Constiinta ta.

– [ha ha, rad isteric] Nu serios? Ca in Nemo? Pai aia nu era constiinta… Bine…, esti constiinta mea.

– Ingere, auzi, te cred! Te cred ca esti tu.

[tacere]

– Mai esti?

– Da, mai sunt… Sunt aici mereu. [zambetul se simti in aer]

– Deci ai grija de mine, de noi… Te rog!

– [zambi, din nou] Nu-ti mai face atatea griji! Sunt altii care chiar au motive sa isi faca griji… Si sa stii ca ei nu mai stau atata sa puna la indoiala rostul lumii….

[liniste. liniste de bine. de senin. de senin, desi ploua. ganduri bune. eu, inapoi eu]

Fragment dintr-un Dialog Imposibil.

spacer

dialog imposibil. rochia.

413e05db884b655a6fb61ceebb51cad2
– iti lasi rochia sa cada?

– poate

– cum adica „poate”? nu stii ce ai de gand sa faci?

– nu.

– macar… ai de gand sa decizi tu?

– mama…

Fata inchise bagajul, isi mai arunca o privire de verificare in oglinda mare si pleca in vacanta.

Fragment dintr-un Dialog Imposibil.

spacer