Archives

diferențe mele, diferențele tale, diferențele noastre

http://www.chemamadoz.com ai vrea să știi: ești diferit? sau ești la fel?

 ceva te îndeamnă să îți dorești să fii altfel, să ieși în evidență, sau cel puțin să nu te confunzi cu mulțimea.

 altceva te îndeamnă să stai în banca ta, să nu, să nu, să nu. să nu faci nimic, să nu te arate nimeni cu degetul. nici de bine, nici de rău. te-au învățat să fii mic, gri și să nu ai vise de mărire. cine? nici nu mai știi. dar ți-a rămas bine întipărit în minte. partea bună e că ai învățat să scapi de ideile astea și să fii pe picioarele tale.

 îți croiești propriul tău drum. când te uiți în oglindă, îl vezi ce pe cel ai fost, pe cel ce ești, pe cel ce va urma să îți poarte pașii mai departe. ești un mix, un ceva în devenire. asta e bine. îți dă putere. îți arată că poți. îți dă speranță. te duce mai departe.

 visezi. iar visele tale sunt unice, sunt doar ale tale și de aceea ții mult la ele. apoi te întâlnești cu prieteni vechi și ai vrea să le spui ceva nou despre tine. să le spui ce ai descoperit, ce ai aflat și spre ce zări alergi. ei sunt la fel de entuziasmați. dar nu de ceea ce le povestești. ei vor să îți ia cuvintele din gură, se grăbesc să le zică ei primii. vorbiți unii peste alții, cu îndărjire. bătălia asta nu prevestește nimic bun însă. cu fiecare vorbă, vă dați seama că ați făcut aceleași lucruri, planuri, drumuri, studii, cariere, familii. sunteți niște copii la indigo. pe alocuri, cu mici diferențe.

spacer

mă prezint. bine sau nu?

Trag adânc aer in piept, şi scot articolul dintre ciorne. A fost scris „la cald” şi aşa îl las, fără modificări… pentru că nimic nu s-a schimbat de acum câteva săptămâni până acum şi pentru ca viaţa reală are loc pur şi simplu, nu aşteaptă cosmetizări.

maprezintDacă este să vorbesc cu maximă sincerite despre ceva la care sunt cu adevarat varză, atunci o să fie despre cum nu ştiu să mă prezint.

După atâta şcolire în 4 ani de facultate şi încă 1 ½ de master, după vreo 200 de săptămâni de când trebuie să fiu un exemplu pentru copilul meu, după mai mult de 2500 ore lucrate in job-ul curent, nu sunt capabilă să scot trei vorbe legate când trebuie să mă prezint. In fine, trei vorbe care să îmi placă şi mie cum sună… Treaba asta trebuie corectată, nu-i aşa? Doar să mă prind cum să o fac…

Aşa că m-am hotărât că primul pas este să ma gândesc care îmi sunt impedimentele, ce pot schimba, Şi să mă asigur că data viitoare când va trebui să mă prezint, o să o fac ţinand cont de (cel puţin) ce voi scrie aici…

Dar înainte de a trece mai departe, vreau să lamuresc o treaba: nu voi publica acest articol ca să fac un fel de live-journal, nici ca să mă dau mare cu ce analizez eu aici, ci pentru că mă gândesc că sunt şi alţii ca mine. Dintre toţi cei care veţi citi, cei ca mine mă veţi întelege şi veti aplica poate una dintre tactici, sau poate veţi veni cu idei, iar cei care aveţi deja tupeul pe unde trebuie (adică prin vene), o să vă distraţi.

spacer