Archives

rezoluții pentru 2014

pasi_prin_viata_24feb2014-1Nu mi-am propus sa amestec complet zilele de sărbătoare, dar se pare ca ma pricep să o fac… așa că nu mă dau înapoi :).  Ziceam de Valentine’s că prefer iubirea fiecărei zile, unei zile dedicate iubirii. Acum, de Dragobete, eu îmi pun pe hârtie rezoluțiile acestui an, la oarece timp după măria sa revelionul. Și cum să leg un context pentru această întâmplare, caut pe wikipedia, care mă ajută cum nu se poate mai bine. Iată ce aflu:

TRADITII SI OBICEIURI DE DRAGOBETE: Prilej de bucurie și bunăstare, DRAGOBETELE este unul dintre cele mai frumoase obiceiuri străvechi ale poporului român. Probabil că 24 februarie însemna, pentru omul arhaic, începutul primăverii, ziua când natura se trezește, păsările își caută cuiburi iar omul participă și el la bucuria naturii.

Prin urmare, nu am greșit deloc alegând această zi pentru a porni într-un nou… an. Nu îmi propun multe… doar trei lucruri pe care vreau să le îmbunătăţesc anul acesta:

1. toleranţa la muzică. adică la muzica altora. în momentul de faţă, e aproape zero. respect faptul că fiecare se distrează altfel… dar mi-e foarte greu să ascult ceea ce nu înţeleg. şi nu prea înţeleg lucrurile care nu spun prea multe, ci sunt destinate exclusiv amuzamentului.

2. creşterea nivelului de atenţie în cadrul interacţiunii cu o alta persoană. era în plan, dar m-a urmărit timp de vreo săptămână, cât timp a fost la loc de onoare ca citat pe intranetul de la serviciu. „Atentia este cea mai rara si profunda forma a generozitatii.” – Simone Weil

3. să ascult ca să înţeleg. „Cea mai mare problemă a comunicării este că nu ascultăm ca să înţelegem. Ascultăm ca să răspundem.” – Nishan Panwar

1 & 2 & 3 sunt legate strâns şi privindu-le acum scrise, îmi păre că totul se reduce la ascultarea şi înţelegerea semenilor. credeam că empatia are un loc de cinste în structura mea, dar trebuie să recunosc că nu e tocmai aşa. în viaţă trăiesc alături de oameni adevăraţi, iar aceştia au nevoie de mai mult decât nişte personaje fictive. oamenii au nevoie de înţelegere. au nevoie să fie priviţi în ochi şi ascultaţi. au nevoie să nu se simtă a cincea roată la căruţă.

Puteam să le ţin pentru mine, ascunse într-un carneţel într-un sertar… Dar puse aici, mă simt cu un pas mai aproape de realizare. Pentru că acestea devin un angajament oficial. Dar nu le-am trecut doar pentru mine. Le-am trecut şi pentru cine simte că poate plusa, pentu cine ştie că are loc de îmbunătăţit ceva. În intimitatea relaţiei dintre doi ochi şi monitor, se naşte uneori sinceritatea pe care nu o purtăm mai departe decât preţ de câteva minute. Să comunicăm mai bine… este o nevoie reală a societăţii noastre, nu e doar o vorbă aplicabilă în familie sau la serviciu, este vorba despre mult mai mult. Este vorba despre sinceritate, despre respect, despre micşorarea distanţei dintre noi.

[ilustraţie de Geninne D. Zlatkis]

spacer