Archives

Oamenii cu care.

Oamenii cu care trăim.

Oamenii cu care împărţim acelaşi aer jumătate din zi, poate mai mult de atât.

Oamenii cu care împărţim aceeaşi casă, oamenii lângă care petrecem mai mult timp dormind decât vorbind.

Oamenii alături de care ne trăim bucuriile, oamenii alături de care plângem.

Oamenii lângă care învăţăm să fim mai buni.

Oamenii care ne ajută înţelegem unde greşim.

Oamenii care ne ridică atunci când ne-am împiedicat.

Oamenii care ne-au făcut să înţelegem ce înseamnă siguranţa, alături de care am fi în stare să traversăm oceanul.

pasi_prin_viata_13dec2014Toţi aceşti oameni sunt parte din noi. Sunt bucăţile cheie din puzzle, sunt punţile care leagă drumurile pe care n-am fi ajuns în mod normal. Este adevărat că de multe ori ni se pare greu şi nedrept să petrecem mai mult timp cu oameni pe care viaţa ni i-a adus întâmplător lângă noi, decât cu familia. Este ciudat că ajungem să îi cunoaştem mai bine pe aceşti necunoscuţi decât pe cei despre care ar trebui să ştim totul. Dar, în fond, despre asta e viaţa. Nu-i o poveste perfectă, nu-i un vis, nu-i ceva ce poate fi rescris atunci când greşim. La fel şi cu orele care puse cap la cap ajung să fie viaţa noastră. Sunt ore pline de fel de fel de necunoscuţi, ore trunchiate cu oameni frumoşi, sunt ore scurte şi ore lungi.

Nu ştiu cum e pentru alţii. Văd în jurul meu şi trag concluzii. Unele corecte, altele pripite. Nu ştiu cum e pentru alţii, dar ştiu cum am învăţat eu să mă bucur de ceea ce am şi să continui excerciţiul de a mă plânge mai puţin. Nu s-a inventat abia în ultimii ani serviciul din cauza căruia oamenii petrec mai mult timp muncind decât cu familia. Nu cred că pe vremea când bărbaţii plecau la vânătoare printre dinozauri, se întorceau devreme şi aveau timp ore în şir de foc de tabără în fiecare seară. Pur şi simplu nu cred. Poate că a fost o vreme când omenirea credea că maşinile şi industralizarea o să aducă omului atât de mult timp liber, încât să-şi balanseze mai bine timpul. Dar au apărut noi şi noi invenţii care ne ajută să trăim mai bine, mai scutiţi de greutăţi, dar cer multe ore de muncă. Nu cred că e cazul să ne plângem. Nu avem la dispoziţie luxul de a pierde timpul cu aşa ceva. Mai bine ne-am bucura de fiecare clipă, chiar daca „unde” şi „cu cine” nu le putem alege. Pentru că exact de la aceşti oricine-ar-fi-ei din jurul nostru învăţăm cel mai mult.

 

sursa foto

spacer

oameni şi nori

image

Norii sunt ca oamenii.

Unii mai luminoşi, alţii mai întunecaţi. Mai sus, mai jos. Mai la vedere, mai în umbră. Mai ridicaţi din mulţime, mai supărați, mai acri, mai bătăioşi, mai blânzi, mai supli, mai pufoşi , mai potoliţi, mai aprigi.

Vin şi pleacă. Iau forme, împrumută idei, mimează stări. Sunt aşa cum sunt, dar în multe alte feluri văzuţi.

Norii sunt ca oamenii. Schimbători.

Oamenii sunt ca norii. Trecători.

foto: norii de ieri, cer peste blocuri

spacer

de stai şi te întrebi

masinapictataTreci din când pe stradă şi privirea ţi-e atrasă de o maşină. Ce este acel ceva care te provoacă? Să fie marca? Sau poate culoarea? Sau poate e decapotabilă lăsată din greşeala descoperită în parcare? Poate una sau alta, depinde de zi. Dar în seara asta sunt nişte zgârieturi adânci… să fie urme de cuie, sau poate vreo cheie de maşină. Apoi te întrebi ce o fi făcut omul ăla de s-a procopsit cu asemenea operă de artă pe maşină… A parcat unde nu trebuia? I-a aranjat-o vreo amantă supărată? A deranjat vreo bandă de cartier? Imediat îţi aduci aminte cum ati păţit şi tu odată. Şi cât ai alergat atunci să o rezolvi, plus cât ai cheltuit. Oftezi, şi în clipa aia ai o revelaţie. Că, deh, e seară şi ai avut o zi plină. Tot ce ai gândit mai devreme a fost rodul unui gând şerpuit care ţi-a alergat prin cap vreme de două secunde. E seară, de-aia. E seara zilei în care ţi-ai găsit maşina aşa. Iar maşina aia, cea cu dungi de cuie, e a ta. Pentru ea ai stat azi vreo două ore la poliţie, ca să îţi iei dovadă de vandalism şi să pleci fără să îi depui plăngere penala. De-aia ai obosit şi nu mai ştii de tine pe drumul de întoarcere de la supermarket. Şi ţie iţi mai ardea de filosofie… Păi opreşte-te, că mai ai puţin şi cugeţi că încă e bine, cine ştie cum o mai puteai găsi… Şifonată într-o parte, sau fără geamuri, sau poate n-o mai găseai deloc. Deci vezi… nu e tocmai rău ce ţi s-a întâmplat. Ba dacă te mai gândeşti puţin, e chiar bine. Noroc că nu gândeşti. Auzi belea, în lumea asta, să fii unul dintre ăia care gândesc…
Totul e bine când se termină cu bine. Tu eşti mulţumit că ţi s-a întâmplat asta, nu te duci deloc cu gândul că numai un idiot imbecil putea să refuleze răutate în halul ăsta, iar boul… ei bine boul pândește altă maşină.

spacer
spacer