Archives

plecat

pasi_prin_viata_18ian2014-1

Plecat sub greutăţile vieţii, copacul fără de crengi priveşte pământul. Va avea mulţi ani de acum înainte în care să-l înveţe, să-i cunoască fiecare nuanţă, să-l ştie când e secat, când e prea umed. Va ştii când îi e prea greu să-l care, dar asta nu va schimba nimic, căci de acolo nu are unde pleca.

Luna îi priveşte… roşeşte uşor şi se prelinge printre crengi.

E iarnă. Iarna vieţii lor. O iarnă pentru totdeauna.

 

sursa foto

spacer

Luna mea alba frumoasă

Ne privești de sus frumoasă

Ne întorci privirea-n drum

Ne uimești și ne adormi

Luna mea duioasă

 

Când o geană, când măreață,

Când ascunsă după nori…

Biscuite frânt în două

Luna mea petrecăreață

 

Azi apari în plină noapte

Să veghezi zorii tăcută

Mâine pe lumină vii

Luna mea necunoscută

 

Un ochi mare lucitor

Sfidător peste necazuri

Te ridici și te cobori

Luna mea tăioasă

 

Nu lași să se vadă fața

Celui ce la pândă stă

În umbră îl ferești de noi

Luna mea misterioasă

 

Multe știi tu despre noi

Câte noi habar n-avem

Oare va veni și ziua

Noi pe tine să te știm?

 

Luna mea, dragostea mea,

Albă, dulce, maiestoasă,

Rece și misterioasă,

Luna ademenitoare…

 

(c) Iustina Dorobanțu

 

spacer