Archives

diferențe mele, diferențele tale, diferențele noastre

http://www.chemamadoz.com ai vrea să știi: ești diferit? sau ești la fel?

 ceva te îndeamnă să îți dorești să fii altfel, să ieși în evidență, sau cel puțin să nu te confunzi cu mulțimea.

 altceva te îndeamnă să stai în banca ta, să nu, să nu, să nu. să nu faci nimic, să nu te arate nimeni cu degetul. nici de bine, nici de rău. te-au învățat să fii mic, gri și să nu ai vise de mărire. cine? nici nu mai știi. dar ți-a rămas bine întipărit în minte. partea bună e că ai învățat să scapi de ideile astea și să fii pe picioarele tale.

 îți croiești propriul tău drum. când te uiți în oglindă, îl vezi ce pe cel ai fost, pe cel ce ești, pe cel ce va urma să îți poarte pașii mai departe. ești un mix, un ceva în devenire. asta e bine. îți dă putere. îți arată că poți. îți dă speranță. te duce mai departe.

 visezi. iar visele tale sunt unice, sunt doar ale tale și de aceea ții mult la ele. apoi te întâlnești cu prieteni vechi și ai vrea să le spui ceva nou despre tine. să le spui ce ai descoperit, ce ai aflat și spre ce zări alergi. ei sunt la fel de entuziasmați. dar nu de ceea ce le povestești. ei vor să îți ia cuvintele din gură, se grăbesc să le zică ei primii. vorbiți unii peste alții, cu îndărjire. bătălia asta nu prevestește nimic bun însă. cu fiecare vorbă, vă dați seama că ați făcut aceleași lucruri, planuri, drumuri, studii, cariere, familii. sunteți niște copii la indigo. pe alocuri, cu mici diferențe.

spacer

azi

azi sunt cântec. sunt poveste. sunt zâna cea bună. sunt fata rea. sunt ploaie. sunt un rând nesfârşit de aşteptări. sunt cocheta. sunt alb şi negru. sunt boaba de cafea pe care să o scârneşti în dinţi. sunt aroma unei lumi de liliac. sunt cinema de modă veche. azi sunt o fostă poveste pe care nu ţi-o aduci aminte. azi mă dansezi. azi sunt o lady. azi sunt fetiţa cu flori.

azi sunt efervescentă. azi îmi revin. din nou. din nou eu.

azi stau la o bârfă cu viaţa. azi e ziua în care mă reîndrăgostesc de soare, de mare, de verde, de inimi, de gânduri, de nori, de cer, de tot ce e.

PicMonkey Collage - pinterest

azi mai fac ceva. azi zbor.

spacer

restrictii. beneficii. internet intermitent.

SAMSUNG CAMERA PICTURESRestricţionarea accessului neîngrădit la internet (mă refer la timp, calitate, cantitate, nu la conţinut) duce la îmbunătățirea calității vieții. Pierzi libertatea aparentă – cea însușită, dar nedobândită. Creație și efect a lumii moderne, mereu pe fugă, mereu în căutare de mai mult, ea duce în fapt la mutilarea valorilor. Când pierzi acest fel de libertate, abia atunci ți-o câştigi pe cea adevărată.
Aceste afirmații vi se vor părea ipocrite. Chiar sunt, ținând cont de tot contextul (de cât utilizez internetul, de evoluţia domeniului în care lucrez, de maniera în care accesez internetul) . Dar cu atât mai mult sunt dureros de adevărate şi trebuie recunoscute, acceptate, afirmate.
În ultimele săptamâni mi-a lipsit accesul decent la internet. Am cunoscut unul fragmentat, dar cu care am învățat să trăiesc. La început, sentimentul a fost de frustrare, apoi a venit un uşor sevraj care, odată calmat, a lăsat loc resemnării. Iar din resemnare s-a făcut mai mult loc pentru familie, pentru cărţi, pentru mișcare și pentru somn.

Nu putem, sau mai precis nu trebuie, să ne întoarcem la obiceiuri din alte timpuri. Nu trebuie să exagerăm când ne dorim viața simplă de altă dată. Dar trebuie neapărat să deschidem bine ochii și să nu ne lăsăm purtați de val. Să alegem cu discernământ dintre toate beneficiile lumii de azi. Unele dintre ele ar fi bine să nu fie utilizate la capacitate maximă. Să fie disponibile, da. Atât.

spacer

bilet de învoire

vacanta_linitseÎmi fac un bilet de învoire. Solicit odihnă şi învoire de la: oboseală, goană, prea-mult. Nu complic lucrurile, nu rostesc vorbe măreţe, nu zic relaxare, nu zic simplu, nu zic zece ore de somn pe zi. Vreau odihnă… adevărată. Nu pentru trup, nu pentru minte, ci pentru suflet. De atâtea ori mi-am spus că viaţa e prea scurtă ca să o irosim, că timp de odihnă destulă o să fie după. După ce trecem dincolo. Şi uite aşa mai fac rost de putere, mai trag de mine şi, habar n-am cum, dar încă reuşesc. Găsesc resurse de fiecare dată, şi capătul puterilor se mută un metru mai departe şi tot aşa, până se ascunde după orizont. Am învăţat să renasc din nimic. M-am adunat din frânturi şi am lăsat să se vadă doar întregul. Am găsit încurajare când am fost deschisă s-o primesc, am căpătat încredere făcând lucrurile care îmi plac, am preţuit mai apoi fiecare apreciere primită. Şi din toate astea, adunându-le ca pe cei mai frumoşi fulgi de nea, am făcut un om de zăpadă care nu s-ar putea topi nici pe caniculă. Dar când trag linie, văd ca mereu am tras de trup, l-am forţat să-şi depăşească limitele, nu l-am menajat cu ore de somn, nu i-am dat decât într-un târziu hrană adevărată in loc de eur-i la pachet cu cola. Am chinuit mintea să gâdească şapte lucruri în acelaşi timp, am umplut fiecare oră liberă cu ceva de făcut, am alergat între cifre şi litere ca o bezmetică, am visat cu ochii deschişi şi trăit o mulţime de alte vieţi în vise. Dar cu lacrimile, cu ele ce-am făcut? M-am vindecat după fiecare potop sau n-am făcut decât să adun lucruri nespuse? Nu cumva îngrop grijile, uitând că, udate fiind de lacrimi, o să încolţească înainte să îmi dau seama, ca mai apoi să rodească? Şi ce voi culege oare? Nu vreau să aflu ce ar putea fi! Mă opresc înainte de a intra pe un drum fără întoarcere. Fac o scurtă listă de „o să…“, şi apoi schimb şi verbul, pentru că nu las lucrurile astea pentru mai târziu, căci nu vreau să fac cunoştintă cu prea târziu. Intru în program de odihnă şi răgaz pentru suflet. Regulile sunt atât de simple… Numărul unu – sinceritate deplină, faţă de mine. Numărul doi – sunt fericită, mulţumită şi nu caut nod în papură. Numărul trei – îi ţin aproape pe cei dragi şi nu fac economie de vorbe bune, susţinere şi timp pentru ei. Numărul patru – ascult şi văd, cu inima şi cu sufletul. E vară, e verde, e soare, sunt flori colorate şi cântece în văzduh. E timpul perfect pentru ceea ce am nevoie. E timpul să schimb ceva.

spacer

alb și negru

comparatieAlb și negru. Contrast și completare. Opoziție și tandem. Mergem împreună, pentru ca mai apoi să ne despărțim. Eu voi alerga în cercuri invizibile, iar tu vei sări peste nori pe care doar tu îi știi. Vom fi un cuplu inedit, nu-i așa?

Astfel poate porni o poveste. Una despre dans, prietenie și visare.

Tot astfel poate porni ziua când prietenia se rupe, și noi am intrăm în competiție.

Tot asa și în viață. Legăm prietenii. Unele vor tine o viață, altele se vor stinge treptat, unele vor rămâne o amintire frumoasă, altele nu. Timpul va trece și ne va lămuri cândva ce a meritat și ce nu, când ne-am agitat mai mult decât era cazul sau când am pierdut oameni sinceri pentru că nu le-am acordat suficient din timpul nostru. Cert este că nu mai putem da timpul înapoi. Chiar dacă reluam după un timp o relație, chiar dacă încercăm să o reparam, nu va mai fi la fel.

Ajung din când în când să îmi pun întrebarea: cum să fac lucrurile altfel, măcar de acum înainte? Cum să îmi învăț copilul să aleagă înțelept, să facă mai puține greșeli decât mine? Este greu să dau un răspuns exact la vreuna din aceste întrebări. Și oricâte concluzii valoroase aș trage, mereu contextul este cel care schimbă deciziile într-o clipă.

Viața nu e doar în alb și negru, are o mulțime de nuanțe de gri, multiplicate cu numărul de persoane cu care interacționezi, ridicate la putere cu numărul de evenimente, probleme sau bucurii pe care le duci cu tine. Câte decizii ar avea alt final dacă le-ai lua o lună sau un an mai târziu, sau poate dacă ai fi avut șansa să alegi cu tot atâta timp în urmă, sau dacă nu ți s-ar fi trântit o ușă în nas de dimineață, sau pur și simplu dacă ți-a zâmbit soarele în cafea de dimineață.

Și dacă pentru mine personal pot să trag linie, să îmi accept în totalitate toate deciziile de până acum, cum să fac să transmit peste generații lecția despre cum ne alegem prietenii ? Nu știu ce să îmi răspund, mai ales că știu bine că fiecare învață din propriile greșeli, și mult prea puțin din ale altora. O să aleg doar… să ii fiu aproape, orice ar fi. Este cel mai bun lucru pe care îl pot face.

spacer