Poezii

păsări de piatră

Iustina : 9 decembrie 2017 11:25 pm : poezii

Când plouă suspine
Peste poduri de gheață
Picături de dulceață
Se-așează pe cupe.

  dulceață de muguri
  cupe de buze
  muguri de viață

Aleargă pe raze
Soare broboade
Atinge Pământul
În săruturi de iarbă.

  săruturi pictate
‎  din picături multicolore
‎  cu fire de verde

Pe gânduri aleargă
Cu aripi deltaplane
Fulgere negre
Luminate de păsări.

  păsări de piatră
‎  lumină abstractă
  pe fulgere cu chipuri

La final, pe fundal
Proiectat pe cortina
Căzută la mal
Apare un glas de cristal.

cortină cu voce
  ‎praf de cristal
‎  pe malul din deal

 

© Iustina Dorobanțu, decembrie 2017

Leave a response »

mi-e gând

Iustina : 26 octombrie 2017 10:10 pm : poezii

mi-e gând, mi-e dor, mi-e zbor
pe unde mă îndemni să vin
pe unde să aleg să merg
ce să culeg în drum spre mine

mi-e glasul rupt, mi-e ce nu știu
că am uitat ceva
ceva demult uitat
ceva îndepărtat

iar în aducerea aminte
doare a gol, a dor, a nou, a neînțeles
doare cu spor, cu înnoire
din văi se cațără o devenire

[sursa foto]

Leave a response »

des fois

Iustina : 20 iunie 2017 11:19 am : poezii

des fois
des fous
s’approchent
viennent te connaître,
     belle Reine de la mer!
ta robe
des vagues
toutes bleus
leur volent la passion
     les femmes, les hommes
     non plus existe
dans ce moment
le monde cesse
le temps se brise
  ils passent en transparence
    ta dimension.

2 Comments »

que je suis

Iustina : 30 ianuarie 2017 9:02 pm : poezii

Centaines des fois,
Je monte
Centaines des jours,
Je crie
Centaines de murs,
Je peins
Centaines de vies,
Je vis.

Je cesse pas croire
Que je suis.

Que je suis la vie, la joie, le feu.
Que je suis le rire.
Que je suis ici.

C’est pas la peine de courir
ni plus rever, ni plus tomber
A ce que est passé ou pas venu.

Je vie maintenant, ici.
Je vie parmi.
Parmi toutes le batailles
des autres.
Parmis tous les erreurs
les miens.

Pour les instants irrepetable
pour ça je vie.

1 Comment »

drum

Iustina : 9 noiembrie 2016 8:59 pm : poezii

poezienov2016

6 Comments »

pe pragul dintre zile

Iustina : 30 iunie 2016 10:41 pm : poezii

Pe pragul dintre zile sunt presărate flori

De soi cu dulci miresme și culori.

Sunt așezate delicat pe-un portativ bizar

Par note răsfirate în jurul cheii sol.

 

Pe pragul dintre nopți alunecă fiori

Adulmecând o nouă pradă blândă

Să-i muște beregata, s-o joace printre colți

Crezându-se acasă până târziu, în zori.

 

E-același prag cu două fețe,

E-aceiași punte fără sens marcat.

E-un drum, un exercițiu, un semn de întrebare.

 

E pagina de carte, prinsă în clipa când e-ntoarsă.

E poza înghețată pe retină, când pleoapa se coboară.

 

Ca să deschizi ziua de mâine – senină cum o vrei,

Nu trece pragul dintre zile cu aer ignorant.

Închide poarta zilei la timpul potrivit:

Cufundă-te în vise cât încă este azi.

 

zisinoapte_

[sursa foto]

 

 

 

Leave a response »

Patru mâțe

Iustina : 25 aprilie 2016 9:05 pm : poezii

Patru mâțe pricăjite

Vor să zboare peste flori

Amețite, răzvrătite,

Se cred mari invadatori.

 

Au plecat de dimineață

Pe coclauri, sărind garduri,

Mergând moale, pe pernuțe

Fără urme de gheruțe.

 

Se întorc seara acasă

La răsfăț și smotoceală

Răsucite la picioare

Foarte, foarte somnoroase.

 

Leave a response »

râuri

Iustina : 5 octombrie 2015 9:34 pm : poezii

râuri cad din cer ploaie
pe soarele întins la umbră.

Comments are closed

şoapte

Iustina : 23 iunie 2015 11:21 pm : poezii

valuri de vânt, iluzii
în noaptea cea de sânziene
e luna galbenă, muşcată
ca un biscuite.

poveşti în noapte
şoapte
gânduri de lună
noapte bună.

4 Comments »

stare de seară

Iustina : 12 mai 2015 9:25 pm : poezii

căderea nopții, peste noi
vine agale
printre albastre picături
de rouă coaptă

glas de izvor, jucânde chicoteli
gânduri de apă
muguri efervescenți în palme
alunecând ușor

cascadă creionată fugitiv
cu degetele lungi
de pianist cu ochii blânzi
cu sufletul ascuns după condeie

în goană după ne-ntâmplat
îmbrățișând parcursul
e însăși devenirea un fior
de amintiri, de vals, de viitor.

© Iustina Dorobanțu, 2015

Leave a response »

chipuri de sori

Iustina : 5 aprilie 2015 4:23 pm : poezii

Același fețe, chipuri reci
cu trăsături comune
Le recunosc, le văd
din ce în ce mai des.

De parcă ar fi trași
la indigo
Cu variații aplicate
într-o doară.

Nici ei nu știu
nu bănuiesc
Habar nu au
că nu trăiesc.

Petrec eu zilele
la vale
Cu multe semne
de întrebare.

Dar nerostindu-mi
îndoiala
Amân răspunsul
înc-o zi și încă una.

De-ar fi chipuri
rupte din sori
Aș trece întâmplarea
cu vederea.

Dar goliciunea din priviri
mă înfioară
Și mă prefac, duplicitar,
că nu m-am prins.

Trece ușor încă un timp
se duce, se tot duce
Încă un pas până spre capăt
și mă întreb: ce mi-a rămas?

© Iustina Dorobanţu, 2015

5 Comments »

de-aș fi știut

Iustina : 26 februarie 2015 10:34 pm : poezii

de-aș fi știut
poem cum e să fii
aș fi cerut
o clipă-n plus
adaos comercial la viață.

nu e un dans
de doi, de unul sau sincron
e un balans
de clipe pline
ce-ar fi putut lipsi la fel de bine.

de m-aș fi lăsat să strig
în gura mare
„eu nu mai pot”
n-ar fi crăpat pământul
și nici n-aș fi transmis în hău „mai mult, că pot”.

dar n-am știut altfel să fiu
și nici n-am căutat răspunsuri
am ridicat poate prea des bărbia
spre înainte alergând…
nu am uitat cum e să stau sub soare… am omis.

Leave a response »

leagă şi dezleagă

Iustina : 5 ianuarie 2015 11:29 pm : poezii

leagă-mi cuvântul

de al tău

leagă-mi obrazul

de-o lacrimă ştearsă.

leagă-mi o viaţă

de-a ta

şi mă dezleagă

de ceea ce nu-s.

poartă-mi privirea

pe aripi de soare

zboară în lume,

cu mine, în gând.

pasi-prin-viata-05ian2015

[sursa foto înainte de prelucrare]

8 Comments »

stop.

Iustina : 22 decembrie 2014 7:40 pm : poezii

taie-mi răsuflarea
atinge-mi corzile
cum doar tu ştii să mă cânţi

priveşte-te intens
prin ochii mei flămânzi
cum te admir nespus

oh, cer de foc şi mare
aruncă-te pe nesfârșita zare
şi cu o ultimă suflare
dă viaţă clipelor de prezentă uitare

IMAG4964

Leave a response »

spaţii goale

Iustina : 29 noiembrie 2014 10:05 pm : poezii

Nu-s spaţii goale între noi
sunt doar poveşti ce n-au fost scrise
şi gânduri prinse între rânduri.

Nu-s vremuri grele ce le ducem
sunt doar zile prea lungi când le-am vrea scurte
şi-i prea tăcută fericirea.

Nu-s vorbe goale ce înşir
sunt doar de ascultat în tihnă
şi de sorbit dintr-un pahar de vin.

Iar te aştepţi să spun poveşti
să bântui pe sub nori până la stele?

Ar trebui să înţelegi
că de aici până departe
e doar un pas
şi poţi să-l faci.

 

© Iustina Dorobanţu, 2014

pasi_prin_viata_29nov2014

Leave a response »

îmi plouă gânduri

Iustina : 13 mai 2014 9:50 pm : poezii

poezieprafdestele

7 Comments »

vinde-mi vorbe

Iustina : 30 martie 2014 2:08 pm : poezii, rânduri de gânduri

Vinde-mi omule poveşti
cu iz de basm
Şi nu îmi spune adevărul
prea curând

Vinde-mi viaţă bucurii,
dar nu îmi spune preţul
Arată-mi curcubeul
de pe cer

Spune-mi mamă vorbe dulci
şi strânge-mă în braţe
La fel şi eu voi face
cu-al meu pui

Spune-mi iubite doar ce vreau
să te aud rostind
Adu-mi un braţ de flori
de imortele

Spune-mi părinte de-i păcat
convenţionala mea minciună
Şi dacă risc să pierd gura de rai
când nu îi mint pe alţii, ci pe mine

O pot numi în mii de feluri
ipocrizie, aparenţă, fals
Sau pun surâsul cald sub gene
şi sacrificiul are multe alte nume

dar nu e echilibru, nu-i putere, nici optimism. e doar o mare păcăleală.

Detaşarea de adevăr în căutarea fericirii, cu lacăte grele prinse peste suferinţă şi secrete, fără vindecare prealabilă, nu reprezintă o cale câştigătoare. „Minte-mă frumos” e un joc cu reguli complicate, greu de gestionat, o capcană cu braţe lungi de caracatiţă. Şi totuşi, hora se învârte şi mulţi intră în ea, la braţ cu consecințele.

image

7 Comments »

Timpul

Iustina : 13 martie 2014 8:06 pm : poezii

E timpul oare un nebun

ce-aleargă spre copilărie

Dar drumul are un singur sens

şi benzi de depășire.

Cad semafoare uneori

aprinse fix pe roşu

Şi te opreşti, buimac

şi speriat în poartă.

Timpul nu are colţi să muşte

ci doar să se agaţe de prezent

Îţi flutură trecutul pe sub ochi

iar viitorul ţi-l ascunde.

Te lasă gol de începuturi

pe-un maldăr de regrete

Ca să îi juri eterna ta sclavie

În drumul către moarte.

Şi când în cale a întâlnit

poteca spre copilărie

A închis un ochi, nu a clipit

Te-a păcălit… şi a zâmbit.

 

© Iustina Dorobanţu, 2014

 

pasi_prin_viata_13mar2014-1

foto: Surrealism by melhouston216 on Flickr

5 Comments »

trimite-mi, lună

Iustina : 14 februarie 2014 11:21 pm : poezii

Trimite-mi vise, lună,
să am ce povesti
Trimite-mi iubire, lună,
s-adorm în braţe dragi

Trimite-mi o inimă, lună,
să fie a mea, ruptă din a ta
Trimite-mi sărutări, lună,
acoperă-mi ochii cu ele când dorm

iar eu toate cuvintele mele îţi voi da.

© Iustina Dorobanţu, 2014

2 Comments »

Făpturi fragile

Iustina : 12 februarie 2014 11:55 pm : poezii

Făpturi fragile
Prinse-n corzi
Petrec a zilei lungă clipă
Se zbat, încearcă să răzbească

Făpturi plăpânde
Prinse-n piei
Duc viaţa ce le-a fost sortită
Se luptă şi filosofează

Făpturi de lut
Prinse-n idei
Se dau în roata vieţii după reguli
Dar nu mereu bine alese

Făpturi micuţe
Care cresc
Şi se aleg doi câte doi
O dată sau în multe rânduri

Făpturi aprinse
De un vis
Ce cred că pot să stăpânească lumea
Dar ce puţin cunosc

Făpturi cu zâmbet larg
Şi cu speranţe
Cu drumuri lungi şi-întortocheate
Până în noaptea ce se lasă

Făpturi în vânt
Şi limite impuse
Cad pradă bolilor uşor
Şi plâng dureri ce nu pot spune

Suflete blânde
Prinse-n trupuri
Se văd cărând grele poveri
Doar cu credință le vor duce.

© Iustina Dorobanţu, 2014

2 Comments »

Visare

Iustina : 28 ianuarie 2014 10:48 pm : poezii

Ce visam acum doi ani? Visare visam 🙂

SAMSUNG CAMERA PICTURES

6 Comments »

interzis zâmbetelor

Iustina : 10 ianuarie 2014 10:28 pm : expozitie, poezii

de mi-ai fi ascultat tăcerea,
de ai fi mers în umbra sufletului meu
ai fi știut că eu nu plâng cu lacrimi
eu râd amar.

cuţite îmi arunci cu fiecare zâmbet.
au nu ştii că nu le pot privi, nici pe-unul
că eu cu arcuiri de buze
mă înec?

nu caut o poveste nouă
nici să închid vreuna veche.
las timpului plăcerea
să mă uite.

© Iustina Dorobanţu, 10 ianuarie 2014

desen10-ian-2014-prelucrat_semnat

6 Comments »

o seară bună să… revin

Iustina : 21 decembrie 2013 10:16 pm : poezii

SAMSUNG CAMERA PICTURESȘi cum o promisiune are-un singur sens

(anume acela de a fi ținută)

Și cum ce am spus a fost din suflet

(la fel simt și acum)

Eu recitesc cu drag, Revin.

 

1 Comment »

şi cum…

Iustina : 19 decembrie 2013 12:56 am : poezii

şi cum ar fi
să-mi zici, vreodată,
că noi n-am fost decât o simplă joacă

tu ai putea
să crezi, vreun pic,
o nerozie atât de mare

eu n-aş simţi
decât un gol, imens,
şi aş căuta mii de răspunsuri

dar nu găsesc
şi nu greşesc, cred eu,
să mă opresc puţin în loc

respir.

© Iustina Dorobanţu, 2013

Leave a response »

La ore târzii

Iustina : 10 decembrie 2013 1:15 am : poezii

La ore târzii
ideile vin
Se strecoară tiptil
în odaie.

Ura-ntinde plasa
să cazi în ea ar vrea
Dar tu cunoşti mai bine
a lumii rosturi goale.

Apare întrebarea
de unde neputinţa
De a schimba ceva
sau… oare?

© Iustina Dorobanţu, 2013

2 Comments »

poveşti din stele

Iustina : 14 noiembrie 2013 12:06 am : poezii

Cuvintele, vreau să-mi adun
Să le culeg din amintiri nespuse;
Să şterg şi să rescriu poveşti
Să joc un joc fără de reguli.

Dar nu ştiu unde mă va duce
Şi riscuri nu vreau să-mi asum
Şi-atunci rămân cu ce a fost…
Fără întrebări, fără răspunsuri.

Mă-ndeamnă când şi când curiozitatea
Dar stau pe loc ca să-mi revin
Căci ştiu că undeva în altă lume
O altă Eu e pe alt drum.

Poveşti sunt multe şi frumoase
Dar nu le voi şti vreodată.
Şi nici pe cele triste
Să le îndrept nu voi putea.

Suntem la fel ca mii de stele
La mii de ani distanţă depărtare;
Dar ce-i mai greu şi dureros
E că nu ne dăm de veste.

© Iustina Dorobanţu, 2013

2 Comments »

fall’s temptations

Iustina : 3 noiembrie 2013 2:26 pm : poezii

Have I lost my way back home
Through the cold and rainy days?
Have I found a new temptation
To reveal my frozen soul?

Who are you to feel my verses,
Who am I to question this?
Did you meet my frozen heart,
Have you treasured the cold spark?

Is it time to play the fall
With its’ colors changing all?
Is it time to hear its’ call
Of the yellow rusted brown?

Should the fall play with my weak patience,
Isn’t time to say goodbye,
To call back all the dark angels,
And embrace any warm smile?

© Iustina Dorobanţu, 2013

image

2 Comments »

în balans

Iustina : 14 septembrie 2013 6:41 pm : poezii

N-aş vrea să ştiu (mai mult)

N-aş vrea să fiu (atât de puţin)

Aş vrea să râd (cu tine)

Aş vrea să cânt (în zori).

N-aş vrea să plâng (de dor)

Aş vrea să fim (doar unul).

Dar oare cât mai am de mers

Până la tine?

Şi oare cât mai am de plâns

Până la mine?

În aşteptarea ta

Voi sta (în balans)

Iar cei ce nu cunosc vor crede

Că eu alunec (în derivă).

(c) Iustina Dorobanţu, 2013

http://www.pinterest.com/pin/142356038195096812/

2 Comments »

mi-e dor… (reloaded)

Iustina : 1 august 2013 10:35 pm : poezii

Îmi făceam mai devreme curat prin calculator… și am dat peste asta. Mi-a părut bine că într-o zi în care mă simțeam lipsită de inspirație am săpat prin vechituri și m-am jucat de-a cartea poștală.

mi-e_dor_poezia

2 Comments »

umbre

Iustina : 23 mai 2013 10:22 pm : poezii

fog6

Și dacă tot ce-a fost vreodată
s-a terminat demult, cândva,
iar noi suntem doar vagi fantome
ce n-au putut să-și ia rămas bun?

fog4

Ne repetăm ursuzele povești la infinit
legați de-un material ce nu există,
plângând a lucrurilor formă
și gust și bucurii mărunte.

fog3

Din când în când mai pleacă unul
ce-a reușit să uite de trecut
iar noi rămânem în a noastră buclă
plângând povești fără sfârșit.

fog2

Umblăm pribegi ca niște umbre
ciudate și nedeslușite forme
ne doare-n repetate rânduri
aceeași boală, suferință, întristare.

fog1

Cum oare să ne rupem în sfârșit
de lesa ce ne ține strâns,
drumul cel bun să îl vedem
și să-l urmăm fără-ndoieli?

© Iustina Dorobanțu, 2013

Leave a response »

cum ne știam odată

Iustina : 5 mai 2013 6:25 pm : poezii

mi-e dor de soare
dor de mine
și de tine
așa cum ne știam odată;

mi-e dor de ploaie
și mi-e sete
de apa rece de izvor;

mi-e dor de ce am fost cândva,
de cum râdeam cu poftă.

mă uit la poza ce-mi vorbește…
nu știu ce-aș putea să-i spun.
și în album la locul ei o pun.

 

© Iustina Dorobanțu, 2013

Leave a response »

eu, și tu, aceeași eră

Iustina : 28 ianuarie 2013 10:47 pm : poezii

fabulă modernă – cupidon lucrează

eu și tu, nebuni eram…
noi iubeam cu pasiune:
eu, pe tine, înger drag,
tu, pe mine, cu ardoare.

și în fiece plimbare
clarul lunii revedeam…
eu, sclipiri pe lacul nostru
tu, prin norii alburii.

eu, îți rosteam al tău nume
și în vise, și-n scrisori
umplând spațiul dintre noi.

tu, cântând o serenadă,
scară la balcon gândeai
că din crengi ai cum să faci.

eu, în inimă-l aveam
pe el, domnul prinț cu cal

tu, în inimă țineai
flacăra pentru-o domniță

căci în lucrul ce-l făcu
domnul cupidon, drăguțul,
arcul mult prea tare armă,
și săgeata ne străpunse
pe noi doi, pe el, pe ea…
doar că ordinea greșise
și în loc să ne iubim
noi mai mult ne fugărim
iară dragostea comună…
o avem, dar… tu – acu’
iar eu… în alta eră…

Leave a response »

drum spre noapte

Iustina : 24 ianuarie 2013 1:28 am : poezii

mă-ndrept spre noapte,
printre şoapte
păşesc timid şi mă desprind
de lungul zilei mult tumult

fug
mă arunc
şi prind în zbor
un gând uitat şi trecător

mă las alene printre perne…
să dorm şi să visez eu îmi doresc
să uit de zgomot, praf şi mult prea mult
să zbor şi să alerg pe nori

o singură dorinţă îmi aprind
la steaua scliptitoare lung privind
să regăsesc minunea din poveste
şi eu în palmă să o prind

© Iustina Dorobanţu
Leave a response »

Joc de cuvinte

Iustina : 24 noiembrie 2012 1:52 am : poezii
când spunem totul despre nimic… să spunem că filosofam
dar când despre tot nu spunem nimic… nu existăm

Joc de cuvinte, vorbe în vânt
Găsite, rostite, zdrobite
Arunc în plin vânt.

Au fost vorbe goale, sau jocuri meschine
Grăind neînțeles și fără valoare.
Le-am sucit, le-am întors și chiar folosit.

Am spus o mie de lucruri
Cu sensuri câte stele sclipind poți privi
Fără să spun, în fapt, nimic.

Am inventat limbaje din țărână
Ca pietre prețioase să fie preț de-o clipă
Apoi pe toate praf le-am făcut.

Te-am atins, te-am surprins,
Te-am dus până la stele
Iar de acolo să cazi te-am lăsat.

Vorbe străine, vorbe viclene
Spre neștiut le trimit, să dispară
Nimic, nimănui, necunoscut
Să nu mai existe pe Pământ.

(c) Iustina Dorobanțu

Leave a response »

constrângere, a fi

Iustina : 28 octombrie 2012 10:52 pm : poezii
la prima vedere, o oarecare făptură
având, de fapt, atât de multe de spus

împărțită între gânduri și fapte, dorințe și realități

mă reconstruiesc în fiecare zi din mii de cuvinte
umplu pagini întregi de vise, sub ochi critici sau flămânzi
renasc cu fiece idee nouă, trăiesc și mor în rând cu ea
eu mă adun din toate cele spuse, din vise și simțiri, din gânduri și iubiri
devin întregul meu neprețuit, așa cum doar eu mă știu
ce las în spate, greu de spus… frânturi și urme, zâmbete și lacrimi
un mozaic bizar și dificil de înțeles
dar nici nu vreau ca ei să mă fi cunoscut
Leave a response »

so young and free

Iustina : 20 octombrie 2012 10:55 pm : poezii

I am young and free

As free as only flying birds can see

I am free and feel
As only leaving being could be

I feel and love
As only one lifetime love can be

I love and treasure hugs
As moon could only dream about
I treasure life and wish for happiness
As each and every human does

I wish I knew you long before
I wish my steps have gone with me so far away
I wish I were not caught in my own time
I wish I didn’t choose those words to say

As when I look into my eyes
The mirror caches my own breath
And speechless I remain a while
So deep forgotten in my mind

I do return and live again
Down to the bottom of my life
And every nerve I have does feel
That every moment that we share

© Iustina Dorobantu, 2012

Leave a response »

ochi triști, ai tăi

Iustina : 4 octombrie 2012 12:33 am : poezii

să fie toamna timpul
când ochii tăi sunt triști?
să fie ploaia ce ne bate-n geam
o tristă amintire răscolită?

privirea rătăcită-n gânduri
și în povești ăl căror tâlc
doar tu-l cunoști
ți-o întâlnesc din întâmplare

tu nu mă vezi
tu nu mă simți
cu tine-n gânduri mă afund
și-ți merg alături

cu greu te-ajung din urmă
și te prind
și las prăpastia s-aștepte;
azi nu vei fi al ei.

înveți din nou ce-i bucuria
și zâmbetul revine pâlpâind
pe-al tău chip de om bun
surâsul e lipit acum.

© Iustina Dorobanțu

1 Comment »

Praf de stele

Iustina : 21 iunie 2012 11:05 pm : poezii

 

Am să mă uit în sus la stele
Cu palmele constelații întregi am să prind
Le voi ține strâns să nu fugă
Din praf de stele îmi va fi cămașa de noapte
Și voi visa înainte s-adorm…

© Iustina Dorobanțu
Leave a response »

Luna mea alba frumoasă

Iustina : 2 mai 2012 8:10 pm : poezii

Ne privești de sus frumoasă

Ne întorci privirea-n drum

Ne uimești și ne adormi

Luna mea duioasă

 

Când o geană, când măreață,

Când ascunsă după nori…

Biscuite frânt în două

Luna mea petrecăreață

 

Azi apari în plină noapte

Să veghezi zorii tăcută

Mâine pe lumină vii

Luna mea necunoscută

 

Un ochi mare lucitor

Sfidător peste necazuri

Te ridici și te cobori

Luna mea tăioasă

 

Nu lași să se vadă fața

Celui ce la pândă stă

În umbră îl ferești de noi

Luna mea misterioasă

 

Multe știi tu despre noi

Câte noi habar n-avem

Oare va veni și ziua

Noi pe tine să te știm?

 

Luna mea, dragostea mea,

Albă, dulce, maiestoasă,

Rece și misterioasă,

Luna ademenitoare…

 

(c) Iustina Dorobanțu

 

Leave a response »

Revin

Iustina : 10 aprilie 2012 11:42 pm : poezii
Revin din timp în timp
La ușa ta
și sun
Să-ți mai zăresc o dată chipul.

Pe sonerie eu apăs
O blondă nărăvașă îmi deschide
Și mă gândesc cum de-ai putut
Pe mine să mă uiți, dar îmi e clar:
Așa un corp, așa privire…
Însă în prag apare un bărbat
Și nu-i al meu, nu-i cel ce-a fost al meu…
Un trup semeț și iscusit la vorbe
Îmi spune despre fostul chiriaș
Doar câte aș vrea s-aud, nimic mai mult;
Din vorbe îmi întoarce pașii
Și zâmbetu-mi repune pe obraji.
Așa că plec, să nu mai vin și altă dată…
deocamdată.

 

În ușă bat ușor, cioc-cioc,
Bunico, ce frumoasă ești!
Și ce miros de cozonaci încinși
Din casă înspre mine vine
Sunt eu, copilul cel zglobiu, la vârsta mingii pe maidan;
Ma bucur de al tău miros (de levanțică)
Accept o-mbrățișare scurtă, nu mai mult
Și fug grăbit la gașca mea din cartier…
Te las în urmă cu o privire lungă
Ce n-am sa știu nicicând
De-a fost sa fie
tristețea ultimei îmbrățișări
sau bucurie exprimată-n lacrimi…
Eu voi mai trece pe la tine
Dar dusă tu vei fi demult.

 

Un clinchet diafan se-aude
Și ușa se deschide larg
E Lili, bătrânica mea cea dragă,
Cu ochii blânzi, de înger pe Pământ,
În vizită eu vin cu drag
Să povestim lucruri mărunte;
În lume puțini ți-au rămas
Iar mie lumea-mi se deschide.

 

Nu sun
Căci a ta ușă o găsesc deschisă
Ma așteptai pesemne să revin
Să ne împăcăm așa cum se cuvine.
Eu vin. Am trei grăunțe de nisip în palmă
Și gânduri despre ce e scris în stele
Și pe măsură ce vorbesc și spun diverse
De nici nu le gândesc dar le rostesc
Te văd schimbat, te văd cum tu devii un altul
Eu plec și-am să revin
Dar tu în lume vei fi dus
Cât mai departe de-ale noastre locuri.
În casă, pe podea, încă se vede urma
Unde picase brusc și pentru totdeauna
Un gram de inimă cu suflet.
Acolo îl lăsăm și azi, și mâine,
Până de praf va fi acoperit și pardoseala înnoită.

 

În urmă las locuri și oameni
Și-am să revin – cu gândul, cel puțin,
Dar pașii mă îndrumă mai departe
Spre locuri noi, spre oameni noi
La care, după ani și ani, să mai revin.

 

© 2012 Iustina Dorobantu

5 Comments »

o poezie fără nume

Iustina : 8 februarie 2012 11:14 pm : poezii

o poezie fără nume
într-un cântec fără sfârșit
se scrie fără rânduri

anonim rămâne omul
ce în scris și-a lăsat visul
către toți necunoscuții lumii

glasul sufletului sau
răsună surd fără sfârșit
sub albul greu și rece

îmi face inima să tremure
gândul că vine clipa
când ecoul brut sunt eu

doar un cititor uitat
care în urmă va lăsa
un oraș pustiu

…………………………….
…………………………
………………………………..

© Iustina Dorobantu
Leave a response »

Visare

Iustina : 24 ianuarie 2012 11:40 pm : poezii

Mă sting uşor în fiecare seară,
Ca pâlpâirea vagă din oglindă
A licuriciului pierdut prin casă…

În noapte visul mă-nconjoară
În mreje basmul mă cuprinde
Şi zbor, plutesc, prind aripi…

Vise stranii, ne-nţelese, îmi aleargă printre gene.
Cavalerii din poveste vin grăbiţi pe cai albaştri
Sub galop ce încovoaie roza pajişte de muze.

Fluturi zboară-ncoace, încolo,
Dau târcoale unei vrăbii albastrită de petale
Ce-mi vorbeşte-n versuri albe despre-o lume neştiută

Mă conduce şi-mi arată
Râuri mov, învolburate şi păduri roşii ca macul,
Mere coapte în ciorchine şi aripi prinse de gânduri,

O cascadă aurie care cântă în cădere,
Pui de vise cresc în joacă, la examen vin in măntii
Ca apoi să fugă-n lume, nopţile să ne rapească.

Când zorii dimineţii vin, încerc înc-un minut să rup,
Să iau realul din poveste, să duc povestea în real…
Mereu promit c-am să revin…

Pornesc acum în altă nebunie
Turbatul mers al lumii să-l înfrunt
Ridic oraşe, sparg canoane, mă lupt şi-nving
Şi pot orice… căci cavalerii mei veghează.

(c) Iustina Dorobantu  

3 Comments »

Privirea îmi feresc acum

Iustina : 3 decembrie 2011 12:13 am : poezii
Mă uit în ochii tăi și aflu
Cum să deschid cartea cu file albe,
Cum să citesc acolo unde nu sunt rânduri,
Și cum s-accept tot ce nu vreau să știu.
De ani de zile ne cunoaștem
La braț am mers atâta timp
Zâmbind, plângând, iubind, murind,
Din toate ale vieții învățând.
Speranțe, vise-mpărtașite,
Victorii și înfrângeri dureroase,
Noi doi am cunoscut pe rând;
Acum, pășim în liniște zâmbind.
De tine ochii-mi feresc
Și-n jos cu resemnare îi las
Privirea din oglindă mă pregătesc să-mi iau
Și caut alt prieten bun.

Leave a response »

mi-e dor…

Iustina : 8 noiembrie 2011 12:15 am : poezii

mi-e dor de-o zi cu nori, ca să o prețuiesc pe cea senină
mi-e dor de aripi frânte, ca să îmi aduc aminte cum să zbor
mi-e dor de-un gust amar, ca să mă-ndulcesc cu miere

sunt om și uit a prețui sclipirea, fulgul de nea sau valul spart de mal
sunt gând și-alerg și fug și mă rotesc, dispar, apar și uit să stau de-o parte
sunt tot ce nu am vrut să fiu, și tot ce mi-am dorit vreodată

********************************************************************

Leave a response »

nescrise, nespuse

Iustina : 8 august 2011 11:56 pm : poezii
La stele când mă uit, visez
La locuri unde eu mă pierd zburând
Pe plaiuri neatinse de cuvânt.
Când luna o privesc, te văd
Când ochii tăi ii vad, eu cred
Povestea mea și amintirea ta.
În vise vii și pleci, tu treci
În gânduri stai câte-un moment
Nu zăbovești nicicând mai mult.
Nisipuri mișcătoare mă cuprind
Și-n ele taine mea o prind
La tine când mă uit, eu pierd.
Leave a response »
« Page 1 »

Loc pentru dialog - nu ezita să-ți spui părerea!