pașii uriașului

pasi-prin-viata-02mai2015Uriașul se opri pentru câteva momente. Își ridică privirea spre nori. Vedea dincolo de ei, dincolo de orizontul pământeanului de rând. Vedea stelele, în plină zi. Trăia bucuria existenței sale. Fiecare clipă era plină de frumusețea lumii. De ce și-a dorit mai mult, de unde visul său de zbor între lumi, sunt întrebări care nu își vor găsi răspuns. Pesemne că misterul necunoscutului l-a mânat mai departe. A știut cu siguranță că nu va fi ușor. Căci în clipa în care alegi între sacralizarea misterului și căutarea adevărului din spatele lui, nu mai este cale de întors. E un drum cu sens unic.

Uriașul privi cu sete în zare. Zbura peste câmpii și munți, zbura peste mări, printre nori și deasupra lor. Zbura cu ochii minții, în timp ce picioarele goale gustau savoarea pământului roșiatic de sub tălpi. Ar fi vrut să umble fiecare vale, fiecare râu, ar fi vrut să soarbă toți stropii de rouă din frunze, ar fi vrut să danseze ploaia și vântul, ar fi vrut să alerge să alerge iarba fragedă și pământul uscat, la fel cum ar fi vrut să zboare cu aripile întinse printre stele, să pășească pe cozi de comete, ar fi vrut să fie și acolo sus și aici jos…

Ar fi vrut să fie în două locuri deodată, dar asta nu era omenește posibil. Însă el nu era om, să nu uităm… Pe unde a fugit jumătate din el, ce a văzut și ce a trăit, nu vom afla niciodată. Cum nu vom ști nici pe unde au umblat picioarele sale, nici dacă au făcut-o vreodată.

Aș fi putut alege să aflu mai multe despre stâncile semețe. As fi putut să o fac și aș fi aflat adevărul spus lumii. Am ales însă să descopăr singură povestea, una din ele…

spacer

vara începe primăvara

Precum galbenul din soare a coborât pe Pământ, tot așa și voia bună a plecat călare pe-un fulg de păpădie. Zâmbește cine o găsește. Zâmbește cine o așteaptă. Zâmbește cine a trimis-o mai departe. Zâmbește și râde toată lumea. Nu de invitații la voie bună avem nevoie, ci să o regăsim în noi. O mână de ajutor dă fiecare fior de galben prins de retină. Pentru cine nu și-a văzut lanul de rapiță anul acesta, un buchet de culori am cules să vă dau în dar.

Vara începe primăvara, într-o vineri liberă de 1 mai.varaprimavara

spacer
spacer
spacer

artist: Sebastian Eriksson

Să alegi ineditul, ca vocație și semnătură unică, ca prezență pe Pământ – e probabil mai degrabă o decizie care vine de la sine, decât o constrângere.

Nu cred în comentarii și opinii care duc la ideea exteriorizării unor demoni care ar trebui să fie ținuți încătușați. Nu cred că e vorba de eliberare. E o formă. O exprimare. Un sens. Un ceva imperceptibil puterii de observație și acceptare a imunului nefamiliarizat. O deschidere spre diversitate.

image

Nu cred că ar fi ceva greșit, și totuși nu am avut curaj să aleg o altă imagine care să rămână prezentă aici pentru totdeauna.

Vă trimit aici să îl găsiți pe Sebastian Eriksson. Sau aici.
De ce? Pentru că vorbește direct stomacului care dă să se strângă, confuz, aruncând în tot corpul o senzație de teamă de necunoscut.

spacer