expozitie, vorbe prin imagini

vina semnului de întrebare

de fiecare dată când îmi pun o întrebare, până sa primesc măcar un sfert de răspuns, vin grăbite alte întrebări… dar aleg incertitudinea în locul unei certitudini goale.

expozitie, poezii

interzis zâmbetelor

de mi-ai fi ascultat tăcerea, de ai fi mers în umbra sufletului meu ai fi știut că eu nu plâng cu lacrimi eu râd amar. cuţite îmi arunci cu fiecare zâmbet. au nu ştii că nu le pot privi, nici pe-unul că eu cu arcuiri de buze mă înec? nu caut o poveste nouă nici more »

rânduri de gânduri

anotimpul de douăsprezece luni

Anotimpul bucuriei? Este cel care durează douăsprezece luni. Are un început şi un sfârşit, ca orice anotimp. Şi cu fiecare început, apare acel freamăt plăcut al noului, al speranţei, al promisiunilor care pot umple spaţiile goale ale inimii. E anotimpul perfect în care să te naşti. Vei putea vorbi despre el necontenit. Să râzi la more »

să și glumim puțin

iarna nu-i ca vara, da’ nici dimineaţa ca seara

Prea e celebra vorbă a lui Băse’, cum că iarna nu-i ca vara, ca să nu vin și eu cu una: dimineața nu-i ca seara. Nu vă vine a mă contrazice, nu? Dacă mă gândesc la oglindă-oglinjoara fixată de perete, aș zice că am dreptate. Dimineața, o față lungă, gri, vag vizibilă printre gene stă more »

vorbe prin imagini

n-am greşit, nu mă scuzaţi!

cât de mult ai voie să… greşesti? cât e intenţie, cât neglijenţă? şi, până la urmă, cine decide ce-i greşit, ce nu?

rânduri de gânduri

noi nu. noi nu vorbim, noi comunicăm.

Nu ne vorbim. Arareori schimbăm vreun mesaj sau vreo vorbă. Nu ne vorbim, dar ne dăm like şi share. Nu zic, avem la ce. Dar nu ne-am văzut de ani de zile, ne aprobăm reciproc pe facebook, dar nu ne dăm niuciun telefon, măcar să ne întrebăm: „Hei, eşti bine?”. E ridicol. E realitatea. Şi more »

jurnal

săptămâna 1. rezumat și de la capăt

2% din an a trecut. Repede. Frumos. O seară liniștită de duminică. Cacao cu lapte, biscuiți și un film. Nici prea-prea, nici foarte-foarte: Transformers (I). Numai bun pentru a nu-mi bate capul prea tare, și fără de lacrimi. Că deh… eu nu plâng doar la drame şi filme siropoase, ci și la SF-uri… Iar până more »

joacă și scrieri, povesti, parinti, copii

poveste cu o plimbare

A fost odată ca niciodată (sau poate a fost chiar ieri) o fetiță care ieșea în fiecare seară în parc cu cățelul ei (sau poate nu era un cățel, ci doar un ursuleț de pluș). Îl iubea mult şi îi purta de grijă. Ei doi aveau o poveste şi era povestea lor. Dacă ar fi more »

jurnal, recomand

2014, bine ai venit!

Am intrat cu mult optimism în 2014 şi tare bine e :). Anul trecut a fost… ca o shaorma cu de toate şi a picat destul de greu. Dar spre final am devenit încrezătoare în schimbările care vor urma. Le aştept, chiar dacă unele nu vor fi uşor de dus la început. Despre cum a more »

jurnal

Unde eşti, zăpadă?

Mai ţineţi minte nămeţii de zăpadă din copilărie? Şi ninsorile abundente, numai bune ca să alunece bine sania lui Moş Crăciun? Stăteam seara târziu cu capul sprijinit în geamul ferestrei şi priveam cum cad fulgii de nea şi nu se mai opresc. Sub lumina unui felinar puternic, păreau magici… sau poate era copilăria care îi more »