Cugetare. Despre umbre.

Nu trebuie să știi tot ce este ascuns ochilor, fie ei ai minții sau ai inimii.

Nu este nevoie să știi tot ce este în umbră. Nu te aștepta nici la ce-i mai rău, nici la adevărul mult căutat. Lasă umbra să fie, las-o să acopere.

Și lasă timpul să treacă, lasă Soarele să cadă din alt unghi. La momentul potrivit vei vedea în plină lumină ceea ce fusese ascuns, iar cunoscutul va deveni ascuns privirii.

Ce ține de tine?
Să înveți zi de zi, să-ți pui întrebări, să te pregătești să vezi atunci când Soarele te va onora cu lumina sa. Să fii gata de nou.
Să nu dai uitării ceea ce cunoști, chiar dacă informația nu mai este la îndemână. Vine clipa ca tu să o împărtășești cu alții.

spacer

Ce aduce vacanța?

Cred că mulți ar răspunde folosind cuvântul relaxare.

Eu zic că vacanța aduce noul. Cu atitudinea potrivită, relaxarea își poate face loc în viață în fiecare zi, nu trebuie să aștepte o anumită perioadă din an. Nici pentru nou, nu aștept. Doar că timpul liber, disponibil în cantitate potrivită, poate fi propice atenției care caută în jur.

Îmi place mult, foarte mult Pământul văzut de sus. Îmi plac în mod special munții. Obișnuiam să admir cum e lucrat, cu câtă atenție la detalii și câtă perfecțiune.

Am urmărit cum cade lumina Soarelui poate versanți, cum creează umbre și cum umbrele pun în evidență atât de frumos cutele Pământului. Și le îmbogățesc perspectiva pentru clipele când poți privi de sus.

spacer

artist: Teodor Ilincăi

Săptămâna trecută am avut șansa să particip la un eveniment organizat de Laboratorul de Artă. Cine sunt ei? Eu mai am până să-i descopăr așa cum aș vrea… pentru început putem afla mai multe de aici. Ce știu până acum este că ei sunt minunații care au ținut spectacolul Hamlet în seara cu Noaptea muzeelor. Și am mai aflat că fac o serie de evenimente numite „Povești cu artiști”. Evenimente cu intrare liberă, făcută de ei din pasiune, nu pentru bani. În 18 iulie, l-au adus la Grădina Verona pe tenorul Teodor Ilincăi, iar moderatorul discuției a fost Adrian George Popescu. Dialogul lor a avut o energie extraordinară, o chimie care a invadat tot spațiul în care ne adunasem. 

Pe Teodor Ilincăi îl regăsiți pe site-ul personal, pe youtube și pe facebook.

Ce aș vrea eu să vă povestesc… este emoția și autenticitatea de care am avut parte mai bine de două ore. Aș fi vrut să nu se termine seara. Și asta în condițiile în care am ales să vin la acest eveniment în detrimentul altei activități foarte utile, interesante și valoroase. Dar uneori trebuie să alegem, cu grijă ca alegerile să ne aducă mai mult, să ne îmbogățească experiențele și să ne ducă cu un pas mai aproape de versiunea noastră de mâine. 

Iată cei doi oameni luminoși și deschiși. Cei care au făcut o frumoasă demonstrație de normalitate. Moderatorul, Adrian Georgescu, ne-a repetat de atâtea ori când și unde s-a născut Teodor Ilincăi, încât sunt sigură că nu doar eu, ci și restul celor prezenți, am reținut pentru totdeauna că s-a născut în Mălini, de Buna Vestire, al treisprezecelea copil din familie. Iar acum el cântă pe marile scene ale lumii. Un frumos exemplu despre cum poți excela în ceea ce faci, despre cum pas cu pas un copil pleacă de acasă să învețe mai mult și mai mult și cum ambiția, determinarea, munca și nu în ultimul rând oamenii care au crezut în el l-au dus unde este acum. Și indiferent pe ce scene cântă, pentru el tradițiile de acasă sunt cele mai valoroase.

sursa foto: https://www.facebook.com/laboratoruldearta/

În momentul în care am simțit nevoia să scot agenda și să notez, am înțeles că eram în locul potrivit în acea clipă. Teodor Ilincăi este un om care nu poate să stea degeaba. Călătorește mult și stă mult în afara țării. Și-și folosește timpul pentru a învăța lucruri noi. A învățat să cânte la saxofon, la nai (la o mulțime de feluri de nai) și încă multe alte instrumente. Scrie poezii. Scrie aforisme. Și are de gând să învețe să se exprime și altfel. Are o vorbă după care se ghidează: „Foaie verde băț / N-ai de lucru, fă-ți.” 🙂 Bună de reținut!

Mi-am mai notat ce înseamnă un ison, ce este un axion, să caut aforismele lui Lucian Blaga, că în 15 septembrie va avea concert în aer liber în București în Piața Constituției, alături de Angela Gheorghiu.

Ne-a vorbit despre curaj, despre frică. Despre valorile de acasă. Despre faptul că este necesar să reacționăm când lucruri neadecvate se întâmplă. Că este necesar să susținem arta. Ne-a vorbit despre arma publicului – aplauzele – care pot recompensa, dar care pot și penaliza, când lipsesc. Și că nu este greșit să le folosim pentru ambele mesaje pe care le pot transmite.

Vă las aici un fragment din cele două ore pline de autenticitate… în măsura în care o înregistrare nu poate reda în totalitate atmosfera, dar măcar poate duce mai departe vorbele spuse.

 

Din punct de vedere cronologic – deși eu adaug abia acum spre final – evenimentul a început cu primirea noastră, a participanților, de către cei de la Laboratorul de Artă. Au avut grijă să ne dea tuturor ceea ce ne-a pregătit cadou tenorul Teodor Ilincăi: volumul său de poezii „Cromatisme”. Și deși sunt convinsă regulile legate de dreptul de autor nu îmi permit să fac ceea ce voi face… nu pot să nu o fac. Nu mă pot abține să nu împart cu voi o bucățică mică din ceea ce eu am primit.

 

Și în încheiere, dar nu în cele din urmă 😉 dacă până acum v-am zis despre om, iată și tenorul:

 

 

spacer
spacer

rețetă fără poză cu salată caldă-rece de ciuperci

N-ați mai pomenit asta, nici eu, dar chiar prefer să notez aici rețeta în loc s-o uit prin vreun caiet. Fără poză. Folosiți imaginația, știu că o aveți din plin 😉

Este un fel de salată de legume ce se poate mânca atât caldă, cât și rece. Se face rapid, ține bine de foame și eu aș zice că-i chiar gustoasă.

Vreo două ingrediente mi-au rămas când am făcut vinetele astea bune recomandate de Dorian. În rest, eu am improvizat, fără prea multe cunoștințe culinare. M-a împins de la spate foamea 🙂

ingrediente

1 dovlecel, mediu ca mărime
1 vânătă, mai degrabă mică decât mare
500 g ciuperci pleurotus
să fie la îndemână o râșniță de chili cu sare de mare
capere murate
ulei
sos de soia
oțel de orez
bună dispoziție
și un cuțit bine ascuțit

pregătire, preparare

Dovlecelul se curăță de coajă.
Într-o tigaie mare se pune ulei la încins, vreo 3 linguri. Focul să fie mediu spre mare pe toată durata preparării.
Dovlecelul se taie rondele subțiri, de max 2 mm. Cu atenție la degete.
Toate rondelele de dovlecel se aruncă în tigaie, fără grijă că nu ajung toate pe fundul tigăii.
Vânăta se curăța de coajă.
Vânăta se taie rondele subțiri, de max 2 mm. În continuare atenție la degete.
Între timp, cu o lingură de lemn întoarceți de câteva ori dovleceii din tigaie.
Când vânăta e complet tăiată, se aruncă rondelele în tigaie, peste dovlecel.
Se amestecă destul de des, fără grijă că se rup rondelele. Nu vor păți toate acest lucru.
Se râșnește niște chili, după gust, numai bine ca să fie amestecat cu cele două legume.
Se începe tăierea ciupercilor. Se elimină complet piciorușele, se folosește doar pălăria. Sau conglomeratul de pălării, în acest caz. Se taie fin, fâșii nu mai late de un deget. Un deget mic 🙂
Între timp legumele din tigaia de pe foc par rumenite și trecute de stadiul lor crud. Se toarnă app 2 linguri de sos de soia și tot atâta oțet de orez. Se lasă două-trei minute, timp în care se amestecă pentru a nu se lipi de tigaie.
Se scot într-un recipient adânc, de exemplu într-un bol mare pentru salate. Și se lasă în așteptare.
Se pun 1-2 linguri de ulei în tigaie, apoi se pun și ciupercile tăiate. Se amestecă des. Eu am râșnit și puțin piper peste ele.
Se amestecă bine ciupercile, să nu se lipească de tigaie. Se adaugă o linguriță plină de capere murate. Fiind acrișoare, vor da un aer răcoros mâncării. Când ciupercile au ieșit din stadiul de crud – nu le lăsați să se înmoaie prea mult – se scot din tigaie și se adaugă în bolul de salată peste vinete și dovlecei.

Se amestecă totul.
Se servește fie cald, fie rece.
Ce mi-a plăcut, a fost faptul că nu a ieșit vreo tocăniță clasică. Ci datorită oțetului și caperelor, a fost fresh. Mai ales a doua zi, consumată direct de la frigider.
Trebuie să recunosc că mi-a fost și foame.
Dar cu toată foamea mea, tot sunt convinsă că-i un fel care merită încercat măcar o dată în această vară.
Poftă mare!
Dacă a fost ok, să-mi ziceți.
Dacă nu (că nu exclud varianta asta), aștept la schimb o rețetă bună și gustoasă, cu ingrediente similare.
spacer