Gând. Despre lecții.

Când simți că nu mai ai nimic de pierdut, atunci ai putea câștiga totul. Întrebarea este: ce vei face pentru asta? Începând cu… vei face ceva, cu adevărat? De când, chiar de acum?

Gând și întrebare pentru toate aspectele vieții, nuanțe diferite, același fond.

spacer
spacer

Constatare. Despre „am înțeles”.

Când spunem, luminați la față, „Ahaaa! Am înțeles!” suntem, cel mai probabil, abia într-un stadiu incipient al înțelegerii.

Suntem undeva aproape de primul declic. Pe măsură ce înțelegem mai mult, ne dăm seama cât de puțin înțelesesem până atunci. Când ajungem la revelația finală, o știm, dar nu mai exteriorizăm la fel. Înțelegerea este mult prea profundă, încât nu mai simțim nevoia să o spunem în gura mare. Dar oare, nu cumva, aceea nu este nici pe departe revelația finală?

Viața este o frumoasă lecție. Să învățăm mereu, zi de zi. Să nu ne oprim din a vrea să aflăm mai mult, din a întreba, din a fi curioși, din a merge mereu mai departe și mai departe. Și neapărat de împărtăși și de a învăța de la alții.

Cu drag,

spacer

des fois

des fois
des fous
s’approchent
viennent te connaître,
     belle Reine de la mer!
ta robe
des vagues
toutes bleus
leur volent la passion
     les femmes, les hommes
     non plus existe
dans ce moment
le monde cesse
le temps se brise
  ils passent en transparence
    ta dimension.

spacer

Soarelui

Mi-ai împletit vorbe în păr
Și te-am crezut de vorbă bună
De parcă stelele-mi erau cunună.

Și totuși nu; erau doar sus.

Te-ai coborât, ai răsărit,
Ai aruncat cu pete de culori,
Ai renovat tot cerul mii de ori.

Și tot de mii de ori l-ai șters cu nori.

Te-am tot privit, m-ai ignorat,
Apus de-apus, și-n orice zori,
Tu mă priveai pe-ascuns, și doar cu foc.

Și eu m-aș arde într-o clipă.

Mă întrebai de ce o cânt pe Lună,
De ce nu tu, de ce nu noi,
De ce, de ce, de ce culeg trei stropi de ploi…

Și când ne mai vedem încă o dată.

Tu doar să-apari, eu sunt aici
Cu ochelari de la eclipsă
Și ceasul pus la cinci jumate.

 

spacer